A invata sa asculti

    Esti atat de preocupat de reactiile tale la ceea ce se intampla sau nu se intampla in viata ta, incat nu ai timp sa-ti savurezi experientele. Nu iti simti bucuria sau durerea, mania sau indurerarea.
   Iar asta e regretabil.
   Pierzi atat de mult timp cautand in afara ta raspunsurile la problemele tale. Daca ti-ai acorda timp sa fii cu tine insuti, raspunsurile s-ar ivi in mod spontan.
   Invata sa fii prezent in cadrul experientei pe care o traiesti. Nu spun sa incerci sa o ,,descifrezi,,. A fi ,,prezent ,, nu este o activitate analitica. Recunoaste ca nu iti poti ,,descifra,, experienta. Nu poti decat, ori sa fii prezent in ea, ori sa o intelectualizezi- ceea ce , bineinteles, reprezinta o eludare.
    In fiecare moment receptionezi sugestii care te pot ajuta sa-ti carmesti corabia vietii, astfel incat s-o readuci la cursul firesc. Dar nu poti auzi aceste sugestii, daca nu gasesti ragazul sa ,,fii,, si sa ,, asculti,,.
    Este o ironie ca, tocmai in acele momente in care te inversunezi cel mai tare sa-ti descifrezi si sa-ti ,,rezolvi,, problemele, ai cea mai mare nevoie sa fii linistit si sa asculti. La inceput este posibil sa nu-ti dai seama. Dar nu poti sa nu observi ca, cu cat incerci mai mult sa descifrezi mersul lucrurilor, cu atat el devine mai neclar.
   Mai devreme sau mai tarziu, vei renunta la incercarea de a face ca viata ta sa  ,,mearga,, asa cum ti se pare tie ca ar trebui. Si ,atunci, poate te vei intreba: ,, De ce parcurg aceasta tranzitie? E nevoie sa-mi indrept atentia asupra altori lucruri?,,
   Si ,asteptand, raspunsul, vei invata sa asculti.
    De obicei, daca esti pornit sa te izbesti de ziduri, raspunsul pe care il primesti este ceva de genul: ,,Ia-o incet,uite-te in jur. Poate ca nu mergi acolo unde crezi ca mergi.,, S-ar putea sa nu ti se para un raspuns grozav, dar e suficient pentru a te ajuta sa faci pasul urmator. A o lua incet si a privi in jur este inceputul corectiei. Atata vreme cat viata ta curge lin, nu e nevoie sa cauti s-o corectezi. Dar cand apele se tulbura, ai face bine sa te opresti si sa reflectezi asupra cursului vietii tale.
   Este suficienta doar aceasta introspectie facuta la timp, pentru ca sa apara o schimbare profunda in viata ta. Exista momente cand realitatea exterioara se inchide in jurul tau- si singurul loc potrivit in care poti sa mergi este in interiorul tau.
    Nu iti cer sa meditezi doua ore in  fiecare zi. Nici nu spun ca meditatia regulata nu este de folos. Spun doar ca exista momente in viata ta cand e nevoie sa fii linistit si sa asculti. Daca inveti sa respecti acele momente, te vei scuti de multa indurerare.
   Cu cat inveti mai mult sa asculti ce e in tine, cu atat vei fi mai mult ,, partas,, al experientelor tale, asa cum apar ele. Vei dezvolta un perteneriat cu viata ta, o bunavointa de a participa, de a simti si trai experientele care se ivesc. Cand refuzi sa-ti iei ragazul ca sa fii partas la experienta ta, e ca si cum ai fi victima a ceea ce ti se intampla in viata. Asta este o mare dezamagire. Te-ai raportat la experienta ta ca la ceva ce trebuie biruit si controlat. Si cand aceasta experienta refuza sa se conformeze asteptarilor tale, simti ca esti pedepsit pe nedrept.
    Dar nu se intampla asa. Dimpotriva, experimentezi doar efectele negative ale propriei tale nevoi de a controla.
     Nu esti deschis fata de propria-ti experienta. Nu te afli intr-o relatie constanta cu ea. Nu esti in dialog cu ea. Nu e de mirare ca ai o relatie de iubire&ura cu ea. O iubesti cand iti face pe plac si o urasti cand nu-ti face. Experientele tale sunt numai in alb si negru. Pentru tine, viata este ori numai binecuvantare, ori numai pedeapsa.
   Adevarul este ca viata nici nu te binecuvanteaza, nici nu te pedepseste. Ea colaboreaza cu tine pentru a te ajuta sa te trezesti la adevarul a ceea ce esti. Viata este invatatorul tau. Ea iti ofera un continuu feedback, o continua corectie, dar tu nu alegi sa asculti.
  A alege sa asculti inseamna a te lasa in voia parteneriatului tau cu viata. Asta inseamna sa accepti dansul gandirii, al actiunii si al corectiei, inseamna sa traiesti toate aceste experiente ca pe o parte necesara si deloc dezagreabila a procesului de invatare.
   Paul Ferrini- Iubire fara conditii