Totalul afișărilor de pagină

luni, 31 octombrie 2011

Sexualitate si Spiritualitate

Sexualitate şi spiritualitate
 


Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni mă bucur să fiu din nou cu voi. Când mă uit la voi, eu nu văd atât de mult corpul fizic pe care-l vedeţi voi când vă priviţi în oglindă. Partea voastră lăuntrică este cea pe care o văd şi o simt. Mişcarea lăuntrică a gândurilor, sentimentelor şi emoţiilor voastre.
Sunt aici pentru a vă susţine în călătoria voastră.
Este un subiect pe care aş dori să-l discutăm azi şi care a avut un mare impact asupra voastră de-a lungul istoriei voastre pe pământ. Este vorba despre sexualitate şi despre cum este ea experimentată de către bărbaţi şi de către femei.
Nu este un subiect uşor. Sexualitatea a devenit împovărată de multe judecăţi, temeri şi emoţii. Cu greu orice aspect al ei mai este spontan şi de la sine înţeles. Este ca şi cum am spune că aspectul copilăresc al sexualităţii, aspectul copilului inocent care explorează liber, s-a pierdut. Sunteţi plini de frică şi de tensiuni atunci cînd vine vorba să vă exprimaţi sexualitatea.
Aş vrea să abordez această povară în acest mesaj, dar mai întâi aş dori să spun câte ceva despre ce semnificaţie are sexualitatea din punct de vedere spiritual.
Sexualitatea este dansul împreună al celor două energii, masculină şi feminină. La origini sexualitatea a fost mai mult decât un simplu act fizic. A fost menită să fie un dans în care să participe toate nivelele sau aspectele voastre şi ale partenerului vostru.
Voi face distincţie între patru nivele sau aspecte care pot juca un rol în acest dans al energiilor.


Cele patru aspecte ale experienţei sexuale

Primul este la nivel fizic, aspectul corpului fizic. Corpul este inocent. Corpul cunoaşte dorinţa sexuală şi pofta şi aceasta este ceva ce este prezent în mod spontan în interiorul corpului. Corpul urmăreşte satisfacerea dorinţelor sale şi omul este, sau coştiinţa sufletului din om, cel care determină modul în care dorinţa sexuală este aplicată şi manifesată. Repet, corpul este inocent. El cunoaşte pofta şi dorinţa. Nu este nimic greşit în asta. Poate fi o sursă de distracţie, joc şi plăcere. Dar corpul singur nu poate alege modul în care îşi va exprima energia sexuală. Voi, fiinţa umană sunteţi cea care este responsabilă şi corpul are nevoie de conducerea voastră.
Când vă doriţi să experimentaţi sexualitatea în modul cel mai iubitor, sediul conducerii va fi în inimă. Când vă lăsaţi inima să se ocupe de energia voastră sexuală, ea va găsi expresia cea mai plină de bucurie. Alternativa este să vă lăsa gândurile (judecăţile) sau emoţiile să conducă fluxul sexual şi veţi vedea că acest lucru va cauza mai multe blocaje în energia voastră, dar voi vorbi despre acest lucru mai jos.
Al doilea aspect al dansului sexual pe care aş vrea să-l disting este nivelul emoţional. Unirea sexuală este un act profund emoţional. Dacă ignoraţi acest aspect, voi nu sunteţi pe deplin prezenţi în act şi vă excludeţi singuri de la reala semnificaţie a sexualităţii.
În precedentul channeling, numit ” Confruntarea cu emoţiile ”, am intrat pe larg în problemele emoţiilor. Am evidenţiat puternicele emoţii ale fricii, furiei şi tristeţii şi am discutat despre cum vă pot ele scoate din centrul vostru. Când oricare dintre aceste emoţii puternice sunt prezente într-o relaţie dintre doi oameni şi ele nu sunt conştient recunoscute şi abordate, ele vor ieşi la suprafaţă atunci când ei sunt intim împreună. Aceste emoţii pot cauza reacţii psihologice de rezistenţă sau de închidere când sunt intim fizic împreună, sau corpul poate fi în imposibilitatea de a simţi poftă sau excitare.
Ori de câte ori apar aceste blocaje psihologice sau fizice, este important să vă confruntaţi cu ele la nivelul la care ele au apărut: nivelul emoţional. Când încercaţi să delimitaţi simptomele fizice fără să vă uitaţi la dinamica emoţională ce stă la bază, sunteţi lipsiţi de respect faţă de voi înşivă şi faţă de corpul vostru. Când corpul se opune intimităţii, el vă trimite un mesaj, pur şi clar, că există un blocaj emoţional. Acest fapt se poate datora unei probleme dintre voi şi partenerul vostru, sau poate fi o rană emoţională pe care o purtaţi în voi din trecut. Orice ar fi, aceasta trebuie abordată şi îngrijită în cel mai blând şi iubitor mod astfel încât energia sexuală să poată curge din nou liber.
După nivelul emoţional urmează nivelul inimii, care este sediul sentimentelor. În acelaşi channeling pe care tocmai l-am menţionat (”Confruntarea cu emoţiile”) am făcut distincţia între emoţii şi sentimente. Sentimentele aparţin de domeniul intuiţiei şi cunoaşterii interioare. Partea voastră sentimentală vă vorbeşte prin şoapte liniştite, pline de înţelepciune şi de compasiune. Ca natură emoţiile sunt mult mai puternice şi le numim ”reacţii ale neînţelegerii” pentru că asta sunt ele în esenţă :explozii ale neînţelegii a ceea ce se întâmplă cu voi. ( Vedeţi channelingul pentru clarificare)
Când între partenerii sexuali se deschide inima, atunci între ei există încredere, iubire şi siguranţă. Când inima este prezentă într-o întâlnire sexuală, voi îi permiteţi intuiţiei voastre să ia act de ceea ce se petrece între voi atunci când ajungeţi intimi fizic. Nu vă ascundeţi emoţiile, vorbiţi deschis. Dureri vechi pot ieşi la suprafaţă şi ele sunt acceptate ca atare. Sunteţi acceptaţi aşa cum sunteţi şi acest tip de acceptare este cea mai mare putere de vindecare care există. Când vă conectaţi energia inimii cu energia sexuală, poate avea loc o mare vindecare într-o zonă în care este mare nevoie de ea.
Cu toate acestea, inima poate juca deasemenea un rol subtil în a vă preveni în experimentarea sexualităţii într-un mod iubitor, plin de bucurie. Inima se poate închide singură în faţa bucuriei sexualităţii din diferite motive. În primul rând ar putea fi o dorinţă a inimii să se ridice deasupra realităţii pământ. În al doilea rând ar putea fi în joc dogmele religioase care nu lasă inima să se deschidă către ceea ce este sexualitatea cu adevărat.
Vreau să fac o alocuţiune despre ambele probleme acum.
Inima poate avea o puternică înclinaţie în a se ridica deasupra planului dens al realităţii materiale. Este un fel de dor de casă. Ar putea fi o dorinţă de unitate care nu vizează deloc uniunea sexuală, dar care ,de fapt, poartă în ea o subtilă respingere a tărâmului pământ ( şi a sexualităţii de asemenea). Mulţi dintre voi cunosc dorinţa de a transcende această realitate. Mulţi dintre voi îşi amintesc energia iubirii şi armoniei pe care au experimentat-o în tărâmurile non-materiale înainte de încarnarea pe pământ. Inimile voastre strigă după uşurinţa şi luminozitatea acestei vibraţii. Voi încercaţi să sorbiţi din această energie atunci când meditaţi. Adesea chakrele superioare sunt activate în acest fel, adică inima, gâtul, cel de-al treilea ochi şi chakra coroană. Ele se deschid, în timp ce cele trei chakre inferioare (plexul solar, chakra ombilicală şi coccisul) care sunt vitale sinelui vostru pământesc sunt mai mult sau mai puţin abandonate.
Într-un mod mult mai nenatural, aceasta se întâmplă atunci când luaţi droguri. Atunci când luaţi substanţe care expansionează mintea, chakrele superioare sunt artificial deschise şi temporar puteţi experimenta extazul şi beatitudinea care vă fac să uitaţi de aspectul dens şi greu al realităţii pământ.
Deşi dorinţa şi dorul de transcendenţă sunt de înţeles, este important să faceţi pace cu realitatea pământ. Altfel veţi crea o separare artificială între partea de sus şi partea de jos a câmpului vostru energetic. Veţi acorda preferinţă în a fi în partea de sus a aurei voastre cu conştiinţa şi vă veţi creşte o subtilă sau evidentă rezistenţă la realitatea corpului, a emoţiilor şi a sexualităţii. Aceasta crează un dezechilibru în câmpul vostru energetic.
Când vă este dor de casă în acest mod, încercaţi să simţiţi motivul şi scopul pentru care sunteţi pe pământ chiar acum. Motivul pentru care sunteţi aici nu este de a transcede pământul ci de a aduce ”Acasă” jos pe pământ. Aceasta este o călătorie sacră.
Al doilea motiv pentru care inima este reticentă faţă de sexualitate sunt dogmele religioase, adesea provenind din vieţile anterioare. Pot fi vieţi în care aţi făcut jurământ de castitate sau în care aţi fost învăţaţi să simţiţi ruşine sau vinovăţie pentru plăcerile trupeşti şi sexualitate. Aceste energii pot persista încă în inima voastră. Din cauza lor voi puteţi avea judecăţi negative despre sau o rezistenţă subtilă faţă de intimitatea fizică. Aceste judecăţi şi sentimente nu se bazează pe adevăr. Din nou vreau să vă spun că în sine corpul este inocent. Pofta, dorinţa şi toate procesele fizice care vă fac să doriţi uniunea sexuală sunt procese naturale, sănătoase. Dezechilibrele care apar în zona sexualităţii sunt aproape întotdeauna datorate nivelelor non-fizice, despre care tocmai am discutat.
Cel de-al patrulea nivel şi ultimul este aspectul minţii. La nivel mental pot fi credinţe morale sau spirituale care vă opresc să vă bucuraţi de sexualitate. Cele mai multe dintre aceste credinţe sunt de natură religioasă.
La nivel spiritual voi puteţi simţi că, corpul fizic este un fel de închisoare. Realitatea non-fizică a ”planurilor superioare”( aşa cum voi le numiţi, nu Eu) sunt atât de glorificate încât realitatea fizică devine subevaluată. Acest lucru apare frecvent printre Lucrătorii în Lumină.
În special printre ei există de multe ori o rezistenţă la plăcerea şi bucuria pe care o poate oferi sexualitatea. Acest lucru rezultă în parte din credinţele morale şi religioase şi parţial din lipsa de experienţă în acest aspect al vieţii. Multe suflete Lucrători în Lumină şi-au petrecut multe vieţi ca preoţi, călugăriţe sau roluri similare, retraşi din comunitate, fără un partener sau o familie. Ei s-au focalizat atât de mult pe spiritualitate încât zona sexualităţii a fost neglijată.
Persoanele spirituale sau religioase adesea manifestă o lipsă de respect faţă de corp în expresia lui naturală. Acesta este un lucru cu adevărat regretabil deoarece corpul este expresia în materie care, din partea noastră este considerată ca fiind cea mai sacră călătorie prin care un suflet trece. Să semănaţi şi să culegeţi seminţele divinităţii voastre atât de departe de casă în realitatea materiei şi formei este un angajament sacru. Este un act divin, creator de cel mai înalt ordin.
Poate că uneori s-a întâmplat să fiţi prezenţi lîngă cineva aflat pe patul de moarte sau aţi fost martori la naşterea unui copil. În acele momente sufletul iese sau intră în dansul lui cu  materia. Ambele momente sunt învăluite de o atmosferă de sacralitate. Puteţi simţi această adâncă, învăluitoare linişte plină de onoruri care anunţă plecarea sau sosirea unui suflet. În aceste momente, pe partea noastră a vălului, există cel mai mare respect pentru ceea ce faceţi voi. Dansul cu materia este sacru. Iar voi îl detestaţi atât de mult uneori !
Sexualitatea în adevăratul său înţeles este un dans cu materia în care în acelaşi timp se ridică deasupra materiei. Într-o exprimare de sine sexuală echilibrată voi transcendeţi realitatea materială fără a o ignora sau reprima, fără a abandona cele trei chakre inferioare şi fără a căuta extazul numai prin chakrele superioare. O sexualitate completă integrează toate nivelele fiinţei voastre. Sexualitatea este puntea de legătură  dintre materie şi spirit.
Când doi oameni sunt intimi fizic într-un mod iubitor, toate celulele corpului lor vibrează puţin mai repede - ele încep să danseze puţin. Se deschide o poartă către o realitate energetică cu o vibraţie puţin mai ridicată şi o senzaţie mai luminoasă. După o unire sexuală în care totul din voi participă - corp, suflet şi minte - vă simţiţi liniştiţi şi bucuroşi în acelaşi timp. Este un extaz liniştit. Celulele corpului vostru au gustat energia iubirii şi în acel moment aţi adus realitatea Iubirii un pic mai aproape de voi. Voi aţi condus energia divină a Iubirii care doreşte atât de mult să curgă prin voi şi care are numai cel mai mare respect pentru natura voastră sexuală.
Dacă energia tuturor celor patru nivele curge împreună într-o unire sexuală, acesta este un act de creaţie divină. Copilul care se naşte dintr-un astfel de act este foarte natural. Când dansul masculinului şi femininului este realizat într-un mod atât de plin de bucurie, numai bunătate şi dulceaţă pot veni din el. Dacă un copil este conceput în acest mod, el intră în realitatea pământului pe un tobogan de iubire şi lumină. Este cel mai iubitor bun venit pe care-l poate primi un suflet pe pământ.
Deoarece energiile sexuale sunt atât de preţioase, vă rog : vă rugăm să fiţi respectuoşi cu sexualitatea voastră. Atunci când există probleme, temeri sau tensiuni în jurul sexualităţii voastre, nu judecaţi sexualitatea în sine şi nu renunţaţi la ea, pentru că este o parte naturală a voastră şi încă una sacră.

Problemele sexuale şi bătălia dintre sexe

Aş dori acum să intru în istoria sexualităţii şi apoi să spun câte ceva despre specificul problemelor pe care femeile şi bărbaţii le experimentează în zilele noastre în exprimarea lor de sine din punct de vedere sexual.
Multe s-au întâmplat în domeniul sexualităţii. În esenţa sa sexualitatea poartă un mare potenţial al luminii, dar tot acolo se află şi potenţialul marilor abuzuri. Istoria despre care EU aş dori să vă vorbesc este una a puternicei bătălii dintre bărbat şi femeie. Această istorie este antică şi, de fapt, ea a început din timpul în care imperiile galactice extra-terestre au început să interfereze cu viaţa de pe pământ. (Vedeţi seria ”Lucrătorii în Lumină” pentru o prezentare mai detaliată a acestui proces) Înainte de aceasta pământul a fost un fel de paradis, o Grădină a Edenului în care frumuseţea şi inocenţa prevalau. Nu vom discuta această eră aici ci doar să reţineţi pur şi simplu că sunteţi în faza de sfârşit a unei puternice bătălii care este cu mult mai veche decât cei 5000 de ani de istorie scrisă.
În ultima etapă a acestei istorii, bărbaţii în mod clar au jucat rolul agresorului şi al asupritorului. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Au fost timpuri în care femeia a fost mult mai puternică atât în viaţa publică cât şi în cea privată. Ea a asuprit energia masculină în moduri pe cât de crude pe atât de sadice. Femeia nu este în mod natural sexul oprimat şi supus, după cum ştiţi, şi nici nu ea este prin definiţie sexul cel mai iubitor. Stereotipurile voastre despre femei ca dulci dar lipsite de putere şi despre bărbaţi ca puternici dar insensibili spun mai multe despre ultima fază a istoriei mai sus menţionate decât despre bărbaţi şi femei ca atare.
Au fost momente anterioare istoriei scrise în care societăţile matriarhale au fost considerate ca standard. În acele timpuri şi femeile îşi foloseau energiile în moduri distructive, fiind lipsite de respect faţă de forţa vieţii individuale şi creativitatea din fiecare fiinţă umană. A fost un timp în care femeile aveau putere asupra bărbaţilor. Femeile i-au controlat şi i-au manipulat pe bărbaţi folosind puterea emoţiei şi intuiţia cu care ele aveau o afinitate naturală. Ele şi-au folosit de asemenea abilităţile psihice pentru a-i controla pe bărbaţi. De exemplu erau sacrificii şi ritualuri în care bărbaţii erau torturaţi şi omorâţi.
Doresc să subliniez pentru istoria voastră oficială că acest aspect atrage o imagine unilaterală a relaţiei dintre bărbaţi şi femei. Asuprirea femeii de către bărbat este evidentă pentru toată perioada acoperită de istoria voastră scrisă. Dar duşmănia şi ura pe care bărbaţii au afişat-o ( şi o mai afişează) împotriva femeilor nu a apărut fără motiv. În plus faţă de tradiţiile culturale şi obiceiurile care îi influenţează, există şi răni emoţionale profunde în sufletul colectiv masculin care provin dintr-o epocă mult mai veche.
Fără a intra în detalii despre această eră, aş vrea să vă invit să simţiţi pentru voi înşivă dacă este posibil să fi experimentat asta. Pentru femei întrebarea este : vă puteţi imagina că odată aţi exercitat putere asupra bărbaţilor şi că aţi încercat cu succes să le controlaţi energia ? Iar pentru bărbaţi întrebarea este : vă puteţi imagina că acest lucru a avut loc pe scară largă şi că voi aţi fost ”sexul mai slab” ? Poate că veţi primi unele imagini sau fantezii întrebând acest lucru în interiorul vostru. Lăsaţi-vă intuiţia să vă arate şi priviţi emoţiile care ies la suprafaţă. Ar putea fi surprinzător.
În interiorul sufletului colectiv masculin, ura şi resentimentele au apărut din cauza acestei istorii străvechi. Aceasta s-a manifestat prin opresiunea energiei feminine în zona politicului dar şi în zona religiei, în mod particular prin biserică. Ideea că sexualitatea este un păcat sau în cel mai bun caz un rău necesar este o linie de gândire masculină care a fost influenţată de ura şi ranchiuna rezultată din represiunile sexualităţii masculine într-o altă eră. Sexualitatea masculină a fost în acel timp considerată a fi un instrument de procreere fără a respecta partea sentimentală a bărbatului şi legăturile emoţionale dintre tată şi copilul său. Adeseori copilul era crescut de către mamă fiind separat de tată şi nu prea se acorda atenţie la ceea ce tatăl ar fi crezut sau ar fi vrut. Valorile importante au fost transmise prin imaginea mamei şi inferioritatea bărbatului a fost una dintre acestea. Bărbatul era mai degrabă un animal de povară decât un partener egal.
Nu numai că biserica este un bastion al frustratei energii masculine, dar şi lumea ştiinţifică tratează cu ostilitate energia feminină. Deşi ştiinţa şi religia sunt în multe duşmani naturali, ele sunt unite în rezistenţa lor faţă de intuitivul, curgătorul aspect al energiei feminine. Dogmele bisericeşti sunt rigide şi sufocante dar metodele ştiinţifice sunt tot atât de limitative dar într-o altă manieră. În timp ce impulsul din spatele ştiinţei moderne era edificator şi inovator (în dorinţa de a detrona falsa autoritate), el a fost blocat într-un tip limitat de gândire raţională care nu trebuia să permită energiei feminine să participe. Gândirea ştiinţifică este analitică şi logică dar ea nu se deschide suficient imaginaţiei şi surselor extrasenzoriale ( intuitive ) de observare. Aversiunea pe care mulţi savanţi o au faţă de ”paranormal” ca şi, dealtfel, pentru orice ce nu poate fi explicat prin raţionamente raţionale este de asemenea parţial datorată memoriei sufletului despre durerea şi umilinţa care datează din perioada când puterile psihice au fost abuzate de către femei şi au fost folosite împotriva lor ca instrumente de manipulare.
Vorbesc despre această istorie veche deoarece aş vrea să fie clar că în această ”bătălie dintre sexe” în cele din urmă nu sunt nici atacatori şi victime, nici băieţi buni şi băieţi răi deoarece voi toţi aţi fost amândouă. A fost o bătălie între energia feminină şi energia masculină în care aceste energii au devenit opozante, deşi ele la origine au fost complementare una celeilalte. În aceste zile şi timpuri, atăt bărbaţii cât şi femeile sunt invitaţi să-şi unească din nou forţele şi să redescopere bucuria şi onoarea dansului original al femininului şi masculinului.
În esenţă energia feminină conduce şi inspiră în timp ce energia masculină serveşte şi protejează. Energia feminină este inspiraţia din spatele oricărei creaţii; energia masculină este aspectul care are grijă de manifestarea în formă şi acţiune. Amândouă energiile lucrează prin fiecare om, prin fiecare individ , indiferent dacă este bărbat sau femeie . Faptul că sunteţi bărbat sau femeie nu este cu adevărat relevant, ceea ce contează cu adevărat este echilibrul şi relaţia dintre cele două energii în interiorul vostru.

Blocaje în sexualitatea feminină

Voi vorbi acum despre blocajele energiei în zona sexualităţii cu aplicaţii specifice femeilor sau bărbaţilor. La femei este zona primei şi celei de-a doua chakre ( coccis şi ombilic) care este cea mai afectată şi mai dureroasă ca rezultat al opresiunii sexuale şi violenţei de-a lungul secolelor.
Cu totul câteva milioane de femei au fost încadrate în roluri servile în aproape toate sectoarele societăţii şi aceasta s-a întâmplat în multe locuri pe pământ. În ceea ce priveşte sexualitatea, această inegalitate s-a manifestat ca viol, atac şi umilinţă pe scară largă. Ca un rezultat al suferinţelor acestor femei, sufletul colectiv feminin într-adevăr a suferit incredibil. Acolo sunt răni emoţionale profunde care au nevoie de timp, iubire şi cea mai mare grijă pentru a se vindeca.
Adeseori impulsul pentru uniunea sexuală este simţit de către femeie ca un dor al inimii sau ca un sentiment spiritual. Dar când ajunge intim fizic ea poate simţi că nu-şi poate exprima liber energia sexuală datorită energiilor blocate în prima şi cea de-a doua chakră. În aceşti centri energetici se află (sufletul) memoriile sexualităţii care a fost cândva forţată sau umilită. Aceste experienţe au fost atât de dureroase încât femeia şi-a retras energia, muşchii instinctiv se contractă sau corpul emoţional automat semnalizează rezistenţă. Celulele fizice sunt conştiente de traumă şi nu răspund atât de uşor invitaţiei la dans. Ele vor să se închidă şi să creeze o barieră care să vă protejeze de şi mai multă agresiune. Această acţiune este extrem de uşor de înţeles şi ar trebui să fie tratată întotdeauna în modul cel mai respectuos cu putinţă. Folosind orice tip de forţare pentru a îndepărta rezistenţa este într-un fel o nouă violare a centrului rănit.
Atunci când aveţi aceste emoţii ca femeie, este foarte important să deveniţi pe deplin conştientă de ele; acolo poate fi furie, rezistenţă sau frică cu privire la intimitatea fizică. Şi toate aceste emoţii sunt adeseori mai vechi decât relaţia în care vă aflaţi, mai vechi chiar decât această viaţă. Pot fi traume foarte vechi în aceste chakre inferioare care au cauzat cicatrici emoţionale profunde.
În mod special aş vrea să sfătuiesc femeile care recunosc această durere să intre în legătură cu acele vieţi în care ele au avut rolul de atacator/agresor (în opoziţie cu victima). Sau dacă vi se pare că este greu să vă accesaţi vieţi anterioare, intraţi în legătură cu ”energia femeii agresive sau puternice” din voi. Aceasta poate suna foarte ciudat dar motivul este următorul. Când aţi fost victima unei violenţe sexuale aceasta a cauzat multă mânie în câmpul vostru energetic. Acolo poate fi mânie din câteva vieţi. Această mânie vă blochează şi vă ţine prizonierele unui sentiment de neputinţă şi victimizare. Pentru a elibera mânia aveţi nevoie de înţelegere. Aveţi nevoie să înţelegeţi de ce şi pentru ce ; aveţi nevoie să vedeţi imaginea de ansamblu. Când vă puteţi imagina pe voi înşivă ca femeia puternică care poate fi nemiloasă şi crudă cu bărbaţii şi simţiţi în interiorul vostru că şi aceasta este o parte a voastră, atunci mânia poate fi dizolvată. Poate apărea o înţelegere mult mai profundă, o cunoaştere interioară că voi sunteţi parte a unei poveşti karmice mult mai mari în care aţi jucat ambele roluri : şi cele ale agresorului şi cele ale victimei. Este aproape imposibil să vă eliberaţi emoţiile de durere, neputinţă şi victimizare fără a privi şi cealaltă parte a voastră, ”partea întunecată”.
Nu este absolut necesar să mergeţi în vieţile voastre trecute pentru a recunoaşte aceste părţi întunecate din voi. Puteţi deveni mai conştienţi de ele privindu-vă pe voi înşivă în viaţa de zi cu zi. Cînd simţiţi această energie (voinţa de a exercita putere sau de a-i răni pe alţii) voi puteţi simţi că nu sunteţi numai victima neajutorată a unor circumstanţe exterioare. Este o legătură karmică între atacator şi victimă; amândouă rolurile reflectă aspecte ale voastre înşivă.
Cu cât mai repede vă cunoaşteţi şi vă acceptaţi partea voastră întunecată, vă puteţi privi propriile voastre răni interioare în moduri diferite şi puteţi începe să iertaţi. Când este înţelegere, mânia poate fi dizolvată şi voi puteţi intra în legătură cu straturi mai joase ale emoţiilor : tristeţea, amărăciunea, durerea aflată pe mai multe nivele, chiar şi în corp.
Este foarte important pentru femei să recunoască aspectul agresorului în ele însele şi să lucreze cu el. Când există ură şi ranchiună în voi în ceea ce priveşte sexualitatea, realizaţi că, cu cât simţiţi mai multă ură şi mânie, cu atât mai mult vă identificaţi cu rolul victimei şi cu atât mai mult vă refuzaţi vouă înşivă libertatea. Încercaţi să simţiţi în interiorul vostru că în arena sexualităţii s-a jucat un joc karmic în care voi aţi jucat ambele roluri, băiatul rău tot atât cât şi băiatul bun. De acolo voi puteţi intra în spaţiul iertării - iertându-vă pe voi înşivă şi pe toţi ceilalţi. Lucrurile se întâmplă cu un anumit motiv. Actele de violenţă şi de represiune pot părea lipsite de sens, dar întotdeauna există o poveste în spatele lor. Şi întotdeauna când este implicată şi violenţa sexuală ea lasă impresii profunde în toate cele patru nivele ale fiinţei umane.


Blocaje în sexualitatea masculină

În ceea ce priveşte experienţa masculinului în sexualitate, blocajele care apar sunt cel mai adesea sunt la nivelul inimii şi al capului. La aceste nivele poate fi o frică de capitulare, o frică de o profundă intimitate emoţională. De cele mai multe ori aceste frici îşi au rădăcinile mult mai departe în timp decât vă puteţi aminti. Ele au legătură cu perioada în care femeile i-au dominat pe bărbaţi. Aceasta a făcut jocul atracţiei sexuale, care la început a fos inocent şi spontan, periculos. Bărbaţii au învăţat că este periculos să-şi arate deschis emoţiile şi să-şi deschidă inima faţă de partenera lor.
În interiorul bărbaţilor sunt adânc înrădăcinate frici cu privire la renunţarea la partea lor sentimentală, şi aceste frici nu este obligatoriu să se manifeste la nivel fizic. Ei pot participa fizic la actul sexual în timp ce-şi păstrează sentimentele separat. Deci bărbatul poate fi sexual prezent la nivel fizic în timp ce partea lui sentimentală este (parţial) absentă. Emoţiile sale sunt blocate mai departe din cauza fricii sale de a se deschide şi a deveni vulnerabil din nou la respingere. Sunt amintiri vechi ale sufletului despre a fi abandonat şi zguduit emoţional.


Răbdare şi iubire

În general blocajele energetice sunt oarecum diferite la bărbaţi faţă de femei. Prin urmare este foarte important să comunicaţi deschis unul cu celălat despre ceea ce simţiţi şi ce senzaţii aveţi atunci când sunteţi împreună. Când aveţi cu adevărat încredere în partenerul vostru puteţi investiga fără ruşine unde se blochează energia voastră sexuală atunci când sunteţi intimi. Puteţi face asta devenind pur şi simplu conştienţi, când apare un flux de excitaţie şi intimitate între voi, în ce măsură vă permiteţi vouă înşivă să-l simţiţi şi să-l exprimaţi. Vedeţi dacă vă simţiţi blocaţi sau simţiţi blocaje în orice parte a corpului vostru sau în orice parte a emoţiilor şi sentimentelor voastre. Simţiţi o lumină caldă în inima voastră când sunteţi împreună? Simţiţi o deschidere spirituală faţă de celălalt ? Sunteţi pregătiţi să-l întâlniţi pe celălalt în totalitatea sa ?        
Sună ciudat dar voi sunteţi speriaţi de intimitatea adevărată. Voi aveţi o dorinţă puternică de a avea o relaţie împlinită. Pe străzi aproape fiecare afiş reflectă idealul unei relaţii emoţionale şi sexuale plăcute. Dar adevărata intimitate vă sperie. Când cineva ajunge foarte aproape de voi şi vă cere să vă scoateţi toate măştile, apar tot felul de inhibiţii de care nici măcar nu eraţi conştienţi. În momentele în care acestea ies la suprafaţă încercaţi să nu vă judecaţi pentru ele. Dimpotrivă, priviţi-le ca pe o oportunitate de a investiga aceste inhibiţii şi blocaje din interiorul vostru. Nimeni nu este lipsit de ele. Aproape toţi oamenii au blocaje care-i împiedică să experimenteze sexualitatea în plinătatea sensului în care v-am descris-o la început. De aceea vreau să vă rog pe voi toţi să priviţi fluxul energiei sexuale din interiorul vostru cu o conştiinţă iubitoare – indiferent de faptul că sunteţi singuri sau implicaţi într-o relaţie - şi să trataţi aceste blocaje pe care le găsiţi cu grijă şi respect. Forţa este cel mai rău sfătuitor în această situaţie. Răbdarea şi iubirea sunt vitale.
Păstraţi vie dorinţa pentru o experimentare completă şi adevărată a sexualităţii! Nu este nevoie să aruncaţi şi copilul odată cu apa din cadă. Dorinţa este sunet. Drumul către o experimentare completă şi plină de bucurie a sexualităţii poate fi lung şi întortocheat. Dar de-a lungul drumului  va creşte iubirea şi compasiunea voastră pentru voi înşivă şi de asemenea pentru ceilalţi , iar acest lucru este deosebit de valoros în lumea voastră umană.
Voi vindecaţi o străveche istorie a bătăliei dintre femei şi bărbaţi. Energiile masculine şi feminine vor să se unească din nou într-un dans al bucuriei şi al creativităţii. Orice contribuţie a voastră la această unire la nivel individual are o influenţă pozitivă în sufletul colectiv al bărbaţilor şi al femeilor. Iubirea voastră de sine face ca energiile răbdării şi iubirii să fie disponibile şi pentru ceilalţi.
© Pamela Kribbe
www.jeshua.net
 




Lijn in regenboogkleuren

duminică, 30 octombrie 2011

Cele mai mari aberatii


Cele mai mari aberatii-Neale Donald Walsch

Iată cele mai mari aberatii ale voastre când e vorba despre Dumnezeu:

1. Dumnezeu are nevoie de ceva.

2 Dumnezeu poate să nu reuşească sã obţină lucrul de care are nevoie.

3. Dumnezeu v-a separat de Dumnezeu, pentru că nu I-aţi dat lui Dumnezeu lucrul de care avea nevoie.

4. Dumnezeu incă mai are atât de mult nevoie de ceva,încât acum Dumnezeu vă cere vouă, din poziţia voastră separată să aduceţi acel ceva.

5. Dumnezeu o sã vã distrugã, dacã nu-I indepliniti cerinţele.

Aceste aberaţii despre Dumnezeu sunt destul de distructive insã ele au un efect coplesitor asupra omenilor atunci când sunt combinate cu aberaţiile despre viata pe care le-au creat.Multe fiinte omenesti - de fapt, cele mai multe-cred ca...

1. Fiinţele omeneşti sunt separate unele de altele.

2 Nu existã destul din ceea ce le trebuie fiinţelor omeneşti pentru a fi fericite.

3. Pentru a obţine lucrul din care nu este destul fiinţele omeneşti trebuie să concureze unele cu altele.

4. Unele fiinţe omenesti sunt mai bune decât altele.

5 Pentru fiinţele omeneşti este potrivit  să rezolve diferenţele grave create de toate celelalte aberatii ucigându-se unele pe altele.

Aberatiile cele mai mari ale omenirii despre Dumnezeu şi despre viaţă compun o Iitanie mortala a erorii;care a
creat-şi continuă sã creeze chiar acum - o lume de mãnie profundă violenta brutală, pierdere teribilă supărare nesfârşitã şi teroare continuă.Crezi cã eşti terorizat de alţi oameni - dar, de fapt, eşti terorizat de propriile tale credinte.
    Dumnezeul de maine-Neale Donald Walsch 

vineri, 28 octombrie 2011

Maestrul interior si jocul aspectelor

Realitate şi Cine este Maestrul Interior?                                                                                

Răspunsul, ca de multe ori în experienţele de conştiinţă extinsă, este paradoxal. Maestrul Interior este un nivel al Fiinţei noastre atât de larg, atât de cuprinzător, încât cuprinde toate aspectele noastre, dar nu se identifică cu nici unul. Într-un anume sens, el este Nimeni, pentru a putea fi Totul. Maestrul Interior este Sufletul, este Sinele sau, l-aţi putea numi, aşa cum a făcut-o omenirea un timp foarte îndelungat, Dumnezeu. Este acea instanţă lăuntrică despre care nu se poate spune nimic, pentru că orice ar fi spus, ar fi prea puţin, este Cel al cărui Nume nu poate fi rostit, nu pentru că ar fi prea sacru, ci pentru că orice nume este o limitare, iar El nu cunoaşte limitările. Maestrul Interior suntem noi înşine, în starea cea mai largă de conştiinţă, este Creatorul tuturor nivelurilor de experienţă, al tuturor jocurilor interioare pe care le jucăm, în toate dimensiunile. Este Tot ceea ce suntem, dincolo de orice definiţie şi de orice conceptualizare de care ar putea fi capabilă mintea aspectului uman. Maestrul Interior suntem noi înşine atunci  când experimentăm starea de Prezenţă.

Realitate şi Adevăr

Cine suntem noi atunci când Maestrul Interior este absent? Atunci când suntem în starea ordinară de conştiinţă, aceea pe care o practicăm de atât de mult timp? Ei bine, probabil că cea mai simplă formulare ar fi aceasta: suntem aspecte ale fiinţei noastre integrale. Suntem identificaţi complet cu aşchii din marele întreg. Jucăm roluri şi aceste roluri se reflectă în textura realităţii pe care o experimentăm. Ceea ce experimentăm este perfect real, dar este o realitate parţială, limitată, pe un singur nivel. În timpul în care suntem complet identificaţi cu aceste realităţi uităm anvergura formidabilei fiinţe spirituale care suntem în Adevăr. Iar această amnezie afectează experienţa noastră. Pierdem o parte substanţială din sensibilitatea noastră, din percepţiile noastre, din intuiţiile noastre, din acea cunoaştere intrinsecă a Fiinţei integrale şi, mai ales, pierdem echilibrul natural care este un atribut al acesteia. Stările parţiale de conştiinţă ar putea fi numite “stări ale dezechilibrului” de toate felurile, fizic, energetic, emoţional şi mental şi spiritual. Experimentăm deci anumite paliere ale propriei noastre fiinţe, anumite niveluri de realitate şi, întotdeauna aceste experienţe conduc în prima fază la o stare de dezechilibru interior.
Este aceasta o experienţă negativă? Este aceasta o soartă, un destin nefericit al îngerilor care se încarnează, de a fi condamnaţi la dezechilibru? Este această condamnare urmarea unei vinovăţii primordiale care atârnă greu deasupra umanităţii?
Explorarea propriei Creaţii

Nici vorbă. Nu am fost condamnaţi la dezechilibru şi nu există nici o vină primordială. Adevărul este mult mai spectaculos decât acest amărât scenariu demn de liniara minte omenescă aflată în căutarea unor explicaţii cauză-efect. Adevărul este superb. Nu numai că nimeni nu ne-a condamnat la această experienţă a încarnării şi a jocului aspectelor, dar noi suntem aceia care ne-am asumat intrarea într-o asemenea experienţă extraordinară. Fiinţa noastră supremă, acel faimos Sine, acel faimos Eu Sunt, acel faimos dumnezeu interior pe care îl mai numim şi Suflet, este cel care a ales să intre în acest uluitor proces ce presupune amnezia spirituală şi experimentarea adâncă a propriilor aspecte. El a ales cândva să se arunce, cu un curaj nebun, în această experienţă despre care nu ştia când sau cum avea să se sfârşească. El a ales să experimenteze cele mai dense niveluri ale propriei sale fiinţe, să se indentifice cu cele mai “întunecoase” cotloane, cu cel mai necunoscute adâncuri ale propriei sale conştiinţe şi ale propriei sale creaţii.
De ce ar face acest lucru o fiinţă “de lumină”? De ce ar coborâ un înger în adâncurile “tenebrelor” cu densitatea cea mai mare? Cu ale cuvinte, de ce ar alege o fiinţă diafană şi rarefiată o experienţă a încarnării ca om, într-un trup făcut din “pământ” şi din “piatră”, prin venele căruia să curgă sânge, precum râurile curg în venele acestei planete alese? Pare absurd…. din punctul de vedere al unui uman ne-trezit la adevărata a conştiinţă. Din punctul de vedere al unui uman care, pur şi simplu, neagă starea încarnată în căutarea sa “spirituală”.
Perspectiva Sufletului care a ales experienţa încarnării, a Sinelui, este total diferită de aceea a umanului. Umanul nu este decât un aspect, o aşchie a Sufletului. El încearcă să “înţeleagă” în cheia logică liniară motivaţiile Sufletului. Dar acestea nu ar încăpea niciodată în logica umană deoarece există pe un alt nivel, mult mai vast. Ceea ce din perspectivă umană pare o condamnare absurdă şi nedreaptă, sau urmarea unei vinovăţii inimaginabile, de la nivelul Sinelui integral este o experienţă magistrală, căci permite acestuia să trăiască la niveluri de o profunzime enormă propriile sale aspecte. Sinele cunoaşte perfect faptul că în Adevăr, el se scufundă în experimentarea unor niveluri care fac parte din el însuşi, care sunt propria sa Creaţie. El cunoaşte faptul că jocul încarnării este un joc interior, care se petrece în propria sa Conştiinţă şi singurul mod în care se poate explora pe Sine, în toate aspectele sale, este acela de a le trăi în mod direct, ca şi cum aceea ar fi singura realitate posibilă.
Coborârea în densitate sau încarnarea
Şi astfel, într-o bună “zi”, Creatorul puternic şi rafinat care Sunt decide să se cunoască pe Sine. Cine sunt cu adevărat, cât de vast, cât de adânc, cât de nesfârşite sunt meandrele propriei mele Creaţii? Singura cale de a afla este aceea de a deveni una cu cu aceste meandre. Cu cele mai dense, cele mai puţin explorate teritorii ale propriei mele fiinţe. Care sunt acestea? Cele mai “materiale”, desigur, cele în care “lumina” pare să fi dispărut cu desâvârşire. Întunericul. Materia. Pământul. Spaţii care par complet de nelocuit pentru o fiinţă inefabilă. Greutatea, limitarea în mişcare, limitarea în creaţie par inacceptabile pentru o fiinţă a cărei natură este inefabilă şi sensibilă. Dar tocmai aceasta este provocarea. Conştiinţa faptului că aceste teritorii, aceste tărâmuri dense fac parte din propria Creaţie, că sunt limitele cunoscute a tot ceea ce există, tocmai aceasta este provocarea pentru o asemenea fiinţă. Este, la nivelul Sufletului, o explorare de Sine. O coborâre în tenebrele Spiritului.

Dincolo de minte

Cele mai curajoase asemenea fiinţe, pe care le numim, într-un fel cam prozaic şi desuet “Îngeri”, care au vocaţie de explorator, se aruncă astfel în experienţa încarnării ca om, pentru prima dată în lunga lor istorie care este una cu istoria Creaţiei. Aşa a început povestea acestei rase splendide pe care o numim Umanitate. Rasa îngerilor care au curajul încarnării. Odată cu prima încarnare, Îngerul sau cum vreţi să-l numiţi, se pomeneşte aruncat într-un fel de carusel al experienţelor cărora nu le mai poate scăpa uşor. Este o stare de identificare completă cu aspectele umane, dense ale Fiinţei. Suntem identificaţi complet cu corpul nostru, apoi cu diferitele noastre roluri în care ne turnăm energia creaţiei şi credem că suntem fiecare dintre aceste roluri. Nu mai ştim cine suntem cu adevărat, dar ne identificăm în mod succesiv cu o întreagă scală de experienţe. În ultimă instanţă devenim una cu emoţiile noastre şi cu gândurile noastre, şi, pe treptele cele mai rafinate ale experienţei umane, ne identificăm cu concepte, cu sisteme de gândire, cu idei, cu doctrine de orice fel, produsele ultime ale minţii. Parcurgem un drum imens în încarnare, pesărat cu iluzii din ce în ce mai rafinate, până când, într-o bună zi, ajungem la limitele acestei realităţi administrate de minte. Mintea nu este decât un aspect, un instrument fabulos destinat supravieţuirii fizice, capabil de evoluţie şi de auto-reflectare. Dar vine momentul acesta în care, Îngerul aflat în experienţa încarnării şi identificat complet cu aceste realităţi administrate de minte, ajunge singur la limitele butaforiei. Mintea îşi descoperă propriile graniţe şi înţelege faptul că dincolo trebuie să mai fie ceva care îi scapă. Este cazul celor mai luminate minţi omeneşti care ating pragul transcendenţei. Dincolo de minte.

Karma
Este un proces care durează mii de vieţi. Deobicei. Căci există şi fiinţe care au străpuns mai repede vălul iluziei. Mulţi cred că atunci când se sfârşeşte o experienţă ca uman, mergem într-o lume în care toate informaţiile şi tot eea ce vrem să ştim devine disponibil. Adevărul este că nu devenim mai înţelepţi odată cu traversarea pragului între o viaţă şi alta, căci acea parte din noi care se transformă păstrează identificările cu care a venit din toate vieţile precedente. Aceasta este celebra karma. Credinţa că suntem ceva anume, că suntem dintr-un neam anume, că aparţinem unei linii sau alteia, că suntem legaţi prin relaţii de orice fel de alte fiinţe asemenea nouă cu care am împărtăşit experienţa încarnării. Dar nu este decât un al văl al iluziei. Noi înşine decidem de ce anume suntem ataşaţi, ce anume experienţe trebuie să aibă vreo urmare, dacă suntem “vinovaţi” sau nu faţă de o altă fiinţă şi dacă avem ceva de plătit. Această credinţă ne urmăreşte dincolo de pragurile transformării pe care o numim moarte, şi atâta vreme cât ne identificăm cu vreunul dintre aspectele noastre, suntem în roata karmică. Ieşirea din această roată karmică survine numai atunci când, în sfârşit, trăim revelaţia că esenţa noastră nu este supusă nici unei condiţionări, că nu avem nimic de plătit sau reglat, că totul nu este decât o experienţă în adâncurile conştiinţei noastre. Este descoperirea că dansului nesfârşit al identităţilor parţiale pe care ni le asumăm cu toţii, descoperirea jocului cosmic al Fiinţei. Această descoperire nu poate veni niciodată din minte. O revelaţie este o experienţă, nu ceva ce poate fi descoperit logic.

Ascensiunea

După un parcurs al iluziei, cale de mai multe sau mai puţine vieţi încarnate, Îngerul începe să aibă intuiţia a ceea ce este cu adevărat. Începe să trăiască, în stare încarnată, experienţe ale Sufletului. Cu alte cuvinte, realităţile mai înalte ale propriei sale Fiinţe, care timp de mii de vieţi au fost scufundate în uitare, încep să-şi facă loc în realitatea umană. În corp. Începe să apară conştienţa asupra unităţii tuturor realităţilor parţiale, înclusiv asupra celei corporale, energetice, emoţionale şi mentale, care fac parte dintr-un singur Adevăr. Cel al Sinelui, al Sufletului. Este momentul marii împăcări cu sine, momentul în care Îngerul începe să-şi amintească cine este cu adevărat. Rasa umană ajunge la transformare, căci îşi descoperă esenţa divină. Ceea ce am crezut că este undeva, acolo, departe, ceea ce am numit dumnezeu sau Sufletul sau oricum altcumva şi am crezut că este o realitate îndepărtată, se dovedeşte a fi aici, acum, prezentă în orice moment. Orbirea dispare, amnezia devine translucidă, memoria acelei părţi din noi pe care am crezut-o străină se resuscită şi încetul cu încetul redobândim conştienţa Îngerului. Numai că nu suntem morţi, nu suntem în rai, nu suntem pe altă lume, nu suntem în ceruri, ci aici, pe pământ, în starea încarnată. Această trăire a fost numită Iluminare sau Ascensiune, iar aceia care au trăit-o au fost marii Maeştrii spirituali ai umanităţii, marii învăţători ai tuturor timpurilor şi ai tuturor tradiţiilor spirituale ale planetei.
Personal, sunt prudent cu termenul de Iluminare, căci exclude cumva tocmai starea încarnată care a fost şi este scopul acestei experienţe extraordinare a îngerilor umani. Mulţi continuă să creadă că această iluminare implică o ieşire din densitate, din “întunericul” încarnării, în vreme ce de fapt este vorba despre o integrare a celor două lumi, o redobândire a conştienţei unităţii Creaţiei. De aceea prefer termenul de “reunificare” sau de trăire a stării de integritate a Fiinţei.
Ei şi? Ce a câştigat Îngerul din această experienţă a scufundării în starea de identificare cu materia? De ce a fost nevoie de asta?

Expansiunea Creaţiei. Prin noi

Nu, nu a fost nevoie. Şi nici nu au făcut această experienţă decât un număr foarte, foarte mic din miriadele de fiinţe inefabile care alcătuiesc Creaţia. Dar aceia care au făcut-o s-au transformat în altceva. Rasa Umană, sau, dacă vreţi, a Îngerilor Umani au schimbat pentru totdeauna întreaga Creaţie. Conştienţa Îngerului, a Fiinţei, a coborât în cele mai profunde adâncimi ale sale şi astfel a condus la expansiunea a tot ceea ce există. Din această perspectivă, Umanitatea este, cu adevărat, vârful de expansiune al Creaţiei.
Cine este aşadar acela pe care-l numim noi, cei care suntem în Călătoria Inimii, Maestrul Interior?
Creatorul conştient
Este acel aspect divin al Conştiinţei noastre care, încetul cu încetul, îşi face loc în experienţa umană. Maestrul Interior este conexiunea noastră cu acea cunoaştere infinită şi intrinsecă a tot ce există. Este sursa oricărei intuiţii, a oricărei creaţii şu creativităţi care se manifestă în viaţa umană, este sursa oricărei inspiraţii şi a curajului de a fi noi înşine. Este sursa încrederii şi a acceptării. Şi mai ales este Acela care are puterea de a crea în mod conştient realitate. În punctul în care suntem conectaţi cu Maestrul Interior, devenim Maestrul Interior, căci experimentăm acel nivel de conştiinţă al unităţii a tot ceea ce suntem. Este starea lui Eu Sunt, starea de Prezenţă completă, trăirea completitudinii Fiinţei.

Starea de Prezenţă

Singura cale către trăirea Maestrului Interior este Prezenţa. A fi în Prezenţă înseamnă a fi conştient de toate aspectele şi de toate dimensiunile propriei fiinţe, simultan. Înseamnă a simţi totul, a lăsa totul să treacă prin sine şi a nu reţine nimic. Şi mai ales, a nu judeca nimic. A nu despărţi nimic în perechi de contrarii. A percepe unitatea fundamentală a tot ceea ce există. Mai înseamnă a accepta totul şi a avea percepţia diferitelor aspecte ale Adevărului ca fiind ceea ce sunt: aspecte parţiale ale Întregului. Înseamnă a nu fi indentificat cu diferitele roluri pe care un înger uman este atât de obişnuit să le joace. realitatea are darul de a ne atinge întodeauna, în cele mai sensibile zone, are darul de a ne arunca exact în rolurile noastre cele mai “dragi”. Cu cât rolurile noastre sunt mai rafinate, mai subtile, cu atât perceperea Adevărului este mai dificilă. De pildă atunci când ne identificăm cu aspectul ” intelectualului”, “vindecătorului”, cu cel al”căutătorului spiritual” sau al “celui care aduce lumina ăn această lume întunecată”, perceperea Adevărului este foarte dificilă. “Binele” este o capcană foarte rafinată, căci implică dihotomia bine-rău (sau “întuneric-lumină” sau “materie-spirit” etc) ca bază de articulare a realităţii şi astfel exclude unitatea completă a acesteia. Cel aflat în această identificare trăieşte o realitate care are ca premiză jocul dinamic al contrariilor. Este o realitate a aspectelor şi a rolurilor în care Maestrul Interior nu poate să încapă.

Transcenderea durerii

Maestrul Interior percepe Adevărul şi pentru el realităţile duale nu sunt decât realităţi parţiale, ale unor aspecte ale Fiinţei şi nu ale Fiinţei Integrale. Maestrul Interior nu se teme de experimentarea durerii, fie ea fizice, emoţionale sau de alt tip, căci ştie faptul că, până la un punct, durerea este inerentă stării de încarnare. Dar refuză suferinţa, care este o prelungire mentală a durerii prin gândirea “despre” o anumită situaţie. Realitatea aspectelor are talentul de a ne atrage atenţia asupra identificărilor noastre cu diferitele noastre roluri. Tensiunea, adică durerea, de orice tip ar fi, este semnul unei identificări cu un aspect. Şi deci un instrument excepţional al evoluţiei interioare. Ce facem deci atunci când apare durerea? Ce facem atunci când apare un disconfort al trăirii?
De-obicei îl negăm şi încercăm să scăpăm de el. Dacă este o tensiune care apare într-o relaţie cu cineva, mai întâi aruncăm vina pe celălalt: el este acela care ne face să suferim. Ha! Iluzie! Niciodată celălalt nu este cel care ne provoacă durerea. El doar joacă un rol cu care este identificat, iar acest lucru presează în mod dureros propria noastră identificare. Ceea ce ne doare este propria noastră identificare cu rolul respectiv. Aspectele noastre pot fi “atacate” de celălalt, niciodată Maestrul Interior. Durerea este deci a spectelor, nu a Maestrului. Maestrul transcende identificarea cu aspectele parţiale, le include în Sine fără să le nege, le acceptă fără să le judece ca pe o parte a experienţei asumate.

Vindecarea

Orice vindecare are legătură cu trecutul şi cu identificarea cu aspectele noastre. Trecutul cuprinde poveştile pe care le spunem şi le credem despre noi înşine. Sunt poveştile aspectelor. Orice poveste despre noi înşine este parţială şi nu reflectă Adevărul întreg. Da, am fost copilul nefericit, soţul, iubitul, etc, în viaţa aceasta sau în oricare alta (poveste), dar în acelaşi timp eram cu mult mai mult decât atât. În acelaşi timp eram şi Fiiţa integrală, eram şi Maestrul conştient de faptul că trăieşte un joc al iluziei (Adevărul). Doar că nu îmi aminteam acest lucru şi astfel povestea pe care mi-o spuneam despre mine era singura mea realitate pe care o trăiam din plin.
Momentul vindecării este momentul trăirii complete a Adevărului. Momentul transcenderii tuturor poveştilor pe care ni le spunem despre noi înşine. Nu este vorba despre a nega aceste realităţi pe care le-am trăit ca fiind adevărate, ci despre a recunoaşte faptul că sunt doar parţiale şi a trăi Integralitatea Fiinţei. Este momentul în care, din hăţişurile identificărilor renaşte Maestrul Interior.
Toate bolile fizice, energetice, emoţionale şi psihice îşi au sursa în identificari cu roluri sau mecanisme de gândire şi conceptuale. Adevărata vindecare este întotdeauna spirituală şi presupune dez-identificarea de aceste roluri şi poveşti pe care ni le spunem nouă înşine şi în care credem ca fiind singura realitate. (de citit Richard Moss, Fluturele negru, Mandala Fiinţei şi Vindecarea începe în Interior) Vindecătorul Interior despre care vorbeşte Stan Grof este un alt nume al Maestrului Interior care transcende orice rol, orice aspect, orice identificare. În acest punct, vindecarea integrală este o transformare spirituală. Singura vindecare posibilă, de fapt.

Relaţiile şi rolurile

Poveştile pe care ni le spunem despre noi sunt întotdeauna în conjuncţie cu poveştile celorlalţi, după cum aspectele cu care ne identificăm se sprijină pe aspectele cu care se identifică ceilalţi. Totul este relaţie. Joc rolul fiului şi cineva va juca rolul mamei, după cum altcineva va juca rolul fiului meu. Este un mare spectacol în care Sufletele îşi asumă roluri şi poveşti, uitând cine sunt cu adevărat şi faptul că nu este decât un joc. Multă suferinţă se naşte din aceste identificări. Pe de-o parte căutăm la ceilalţi ceea ce nu ne oferim singuri: iubire, respect etc. Pe de-altă parte îi judecăm pe ceilalţi aşa cum ne judecăm pe noi înşine. Vânăm în ei propriile noastre umbre. Aceasta naşte suferinţa, care este o durere prelungită cu ajutorul minţii. Ne dor nu atât situaţiile, cât gândurile noastre despre situaţii. (de citit Byron Katie, Iubeste ceea ce este) Dez-identificarea de procesele de gândire, descoperirea că noi nu suntem gândurile noastre ci mult mai mult decât atât, conduce la ieşirea din suferinţă.
Întreaga noastră viaţă încarnată este relaţie şi rol. Privită astfel, relaţionarea devine un instrument fabulos de evoluţie, căci ceilalţi nu fac decât să reflecte înapoi propriile noastre identificări şi mecanisme. Conştientizarea acestora şi alegerea conştientă a propriei realităţi este un act care face posibilă trecerea de la trăirea aspectelor la trăirea stării de conştiinţă a Maestrului Interior. Descoperim ceea ce voia să spună Isus cu “să nu judeci”. A judeca aspectele celorlalţi înseamnă a judeca propriile tale identificări. A-i condamna este echivalent cu condamnarea de sine. Privirea Maestrului Interior este o privire de la nivelul Sufletului, care percepe jocul aspectelor şi ştie faptul cădincolo de aceste realităţi se află Adevărul Sufletului. Maestrul Interior nu numai că nu judecă nici o experienţă a nimănui, dar onorează această experienţă, oricare ar fi ea, recunoscând dreptul oricărui Suflet de a alege orice identificare i-ar fi necesară în evoluţia sa.
Transcenderea nivelurilor de identificare cu aspectele noastre şi trăirea stării Maestrului Interior nu înseamnă că ieşim complet din roluri. Câtă vreme suntem în starea încarnată, rolurile noastre, pe care le jucăm unii faţă de ceilalţi sunt inerente. Maestrul Interior nu uită nici o clipă însă de natura sa trascendentă, aflată dincolo de orice rol. El joacă rolul, dar nu se identifică cu acesta. Aceasta îl face conştient de rolurile celorlalţi, care devin transparenţi în faţa privirii sale.
Un fel de Epilog
Trăirea stării Maestrului este o chestiune interioară. Înseamnă întoarcerea privirii din exterior, către înlăuntru. Înseamnă a nu mai căuta repere şi confirmări în afară, ci a avea încredere absolută în Sine. Mai înseamnă Prezenţă absolută şi conştieţă a tuturor stărilor interioare şi a tuturor nivelurilor Fiinţei. Înseamnă a simţi permanent nivelurile fizic, energetic, emoţional şi mental, fără a te identifica cu nici unul din acestea. Înseamnă a simţi nivelurile rarefiate ale fiinţei, numite generic “spirituale”, fără a părăsi realităţile parţiale ale fiinţei omeneşti enumerate mai sus. Maestrul nu pleacă din corpul, energia, emoţia, gândirea sa, nici un moment, pentru a accesa aceste niveluri spirituale, ci dimpotrivă, le aduce pe acestea în Punctul său de Prezenţă care ajunge să fie un punct de convergenţă a tuturor dimensiunilor. Metafizica Maestrului înclude în mod intrinsec dimensiunea sa umană,căci altfel, Adevărul său nu ar fi complet. Maestrul Interior este deci o fiinţă umană care a devenit conştientă de propria sa divinitate, care a ajuns să încorporeze în dimensiunea sa încarnată conştienţa Fiinţei sale complete.
Horia Turcanu    http://www.calatoriainimii.net/
          

joi, 27 octombrie 2011

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

...este in regula sa fii intr-un moment de lupta. Lupta este un indicator al cresterii.
Chiar si cele mai evoluate fiinte se gasesc, din cand in cand, in momente de lupta. De fapt, lupta este un semm sigur al  expansiunii lor; este indicatorul lor de progres real si semnificativ.
Cel care nu se lupta deloc este cel care nu creste. Asadar, daca acum te lupti, ia acest lucru ca pe un semn minunat - si celebreaza-ti lupta.
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

miercuri, 26 octombrie 2011

Fereastra ...

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...


... ca siguranta nu este ceea ce ar trebui sa cauti in viitor, ci bucuria.
Siguranta si bucuria ar putea sa nu vina in acelasi pachet. Uneori o fac ... insa nu se intampla mereu. Nu exista nicio garantie in acest sens.
Daca grija ta principala este sa ai o garantie a sigurantei, ai putea sa nu experimentezi niciodata cele mai adevarate bucurii ale vietii. Asta nu este o sugestie sa devii necugetat, ci o invitatie sa devii cel putin indraznet.
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

imagination can be a truth

marți, 25 octombrie 2011

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca asteptand sa vezi ce se intampla nu este calea cea mai potrivita de a lua decizii.
A nu decide inseamna a decide. Ce decizi chiar acum prin neluarea nici unei decizii? Ce alegi prin incapacitatea ta de a alege? Asa doresti sa iti traiesti viata: din inertie?
Este timpul sa iei o decizie. Ai nevoie de un semn si mai puternic decat asta?
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

duminică, 23 octombrie 2011

Imagineaza-ti

    Imagineaza-ti ca traiesti o viata complet diferita, in care esti liber sa fii cel care esti tu cu adevarat, ca nu mai trebuie sa iti guvernezi viata in functie de ceea ce gandesc despre tine ceilalti oameni.
   
    Imagineaza-ti ca iti poti trai viata fara a te judeca singur si fara a-i judeca pe ceilalti oameni, dar si fara teama de a fi judecat, ca te acceti in totalitate asa cum esti si ca ii accepti pe toti ceilalti asa cum sunt.

    Imagineaza-ti ca duci o viata in care nu cunosti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilalti oameni, ca te respecti pe tine insuti, dar si pe ceilalti, si ca acestia te respecta la randul lor.

    Imagineaza-ti ca duci o viata in care nu te temi sa te manifesti asa cum doresti sau iti asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vietii, ca traiesti fara teama, fara sa  simti vinovatia, rusinea sau regretele.

    Imagineaza-ti ca te iubesti neconditionat asa cum esti, ca iti iubesti neconditionat corpul si emotiile, exact asa cum sunt.

    Imagineaza-ti cat de fericit ai fi si cat de mult te-ai bucura de viata daca ai putea trai exact asa cum esti. Imagineaza-ti cat de mare ar fi libertatea personala de care te-ai bucura.

,, Al cincilea legamant-Don Mighel Ruiz
                                     Don Jose Ruiz,,

vineri, 21 octombrie 2011

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... cateodata pare ca fiind "un lucru dupa altul", dar de fapt este Binecuvatare dupa Binecuvantare.
Stiu, stiu ... nu simti in acest fel. Dar asta numai pentru ca nu il vezi in acest fel. In afacerea vietii, "Ceea ce vezi este ceea ce primesti."
Daca tu crezi ca te uiti la o lupta, atunci lupta vei experimenta. Daca decizi sa te uiti la un cadou (chiar daca nu se vede clar in acest moment), atunci un codou este ceea ce vei primi. Asteapta numai. Vei vedea. La propriu. Vei vedea.
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

miercuri, 19 octombrie 2011

A New Earth - Noul Pamant

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca viata pe pamant are intelesuri mai adanci decat ce ar parea evident la o prima vedere.
Te rog, nu crede ca tot ce faci aici este sa traiesti pana cand moartea te va lua. Daca asa ar sta lucrurile, Dumnezeu cu greu s-ar mai fi implicat.
Nu, aici se intampla altceva. Are legatura cu evolutia sufletului tau. Ai vrea sa stii mai mult despre acest lucru; despre cum se intampla asa ceva?
De ce nu iti propui astazi sa descoperi?
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

Interferente

DRAGI PRIETENI,
Deoarece este pentru a treia oara cand exista o corespondenta intre nivele crescute de frecventa/vibratie si disparitia netului –sa zicem ca deocamdata neafectand chiar pe toata lumea- ma simt dator sa ma gandesc ca este posibil sa fie ca urmare a unei interferente –deloc surprinzatoare- intre manifestarile universului si tehnologiile noastre.
Nu ar trebui sa fim uimiti, avand in vedere ca TOTUL este o manifestre vibratorie, ci dimpotriva va fi util sa cream premizele pentru alternative, ceea ce nu va fi chiar simplu, in nici un domeniu.
Oricum, pentru sistem apar provocari greu de surmontat, avand in vedere faptul ca suntem pe de-a intregul sub tehnologia informatica computerizata, cu repercusiuni majore si pentru individ. Oricum, scriu aceste randuri tocmai pentru a fi de folos individualitatilor care INCA NU AU INTELES sau nu au reflectat suficient la asta si nu si-au luat masurile asiguratorii proprii, in eventualitatea PROBABILA ca asa va fi.
Fiecare are capacitate de a “vedea” in el insusi in ce masura este dispus sa acorde credit acestor cuvinte, si va sti desigur ce are de intreprins, in acord cu propriile sentimente.
In eventualitatea ca acest “sat planetar” va redeveni un spatiu vast pentru perceptiile noastre si nu vom mai putea comunica asa cum inca o facem, vom privi iar, mult mai atent, la proximitatile noastre si desigur, vom creea de la acel nivel. Doresc fiecaruia din voi mult calm si intelepciune, cu drag, octav
Unul din linkurile , nu putine, care acum circula intens:
http://www.galacticchannelings.com/romana/major_happenings.html

marți, 18 octombrie 2011

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca a lucra din greu este bine, insa a rezolva treburile este si mai bine.
Uita-te la cum iti petreci ziua. Realizezi ceva? Finalizezi ceva? Este ceva care chiar conteaza?
Timpul tau aici este limitat. Nu il irosi. Daca cu adevarat depui mult efort insa nu se concretizeaza nimic din ceea ce conteaza, priveste mai bine. Asta e tot ce-ti spun. Priveste.
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

joi, 13 octombrie 2011

Eckhart Tolle- Despre Rugaciune

Mesajul lunii iulie 2011
Intrebare: Inca de cand eram mica, am crescut in religia catolica. Am fost convinsa sa il neg pe Dumnezeu, nu sa cred in el. Si acum, datorita modului in care tu predai si impartasesti, stiu ca conectivitatea este acolo, constiinta, linistea este acolo.
 Dar ma gandesc, de ce ma rog? pentru ca Dumnezeu este atot-
cunoscator, omnipotent, atot-iubitor etc., nu cred ca el/ea are nevoie ca eu sa spun: ,, Psst, prietenul meu moare de cancer, il poti ajuta?,, Nu cred ca este necesar, dar imi place sa ma rog.
Ador sa aud gandurile tale; cum ar fi mai potrivit sa ma rog? Tu crezi in rugaciune?

E.T: Poate ca tu iti inalti rugaciunile de la cereri petitionare( te rog, fa ca acest lucru sa se intample), pana la mici indicatori mentali, cum ar fi pacea de exemplu. Micii indicatori mentali inca folosesc concepte, pentru a puncta, pentru a va ajuta sa mergeti dincolo de concepte.
Ati putea spune, de exemplu, o afirmatie- asa cum a spus Isus:,, Eu sunt lumina lumii,,. Aceasta este o afirmatie- este un concept, el indica o realitate mult mai indepartata decat cuvintele. Voi puteti spune, daca inca mai doriti o anume petitie:,, te rog, lasa-ma sa cunosc ca eu sunt lumina lumii,,.

Dualitatea este implicata, de obicei, in rugaciunile obisnuite. Aceasta implica faptul ca exista Dumnezeu si aici sunt eu, rugandu-ma lui Dumnezeu. Aceasta dualitate este in final , o iluzie, deoarece voi sunteti o expresie a lui Dumnezeu.
Voi si Dumnezeu va contopiti.
Si atunci, cele mai profunde rugaciuni, nu mai sunt rugaciuni. Acestea sunt, atunci cand adoptati o atitudine a ascultarii, decat a rosti cuvinte. Atata timp cat va bucurati de aceasta este bine. Dar, gradual, renuntati la a mai cere cuiva sa faca ceva pentru voi, pentru ca acest lucru va mentine in dualitate.

Afirmatiile, daca sunt facute corect, pot fi subtitute minunate pentru rugaciuni:,, Eu sunt vindecat si intreg si in pace.,, Si dupa asta, lasati sa fie un spatiu. Si intr-adevar, puterea este in acel spatiu. In acel spatiu, voi experimentati ca sunteti deja un intreg. Forma exterioara v-ar putea spune ceva diferit - ,,Eu sunt sacru,, , spune ,, Un Curs in Miracole,,.
Voi sunteti si deci, aceasta este o simpla afirmatie, asa cum este.

Vindecarea, pentru altcineva - voi sunteti fie cu acea persoana sau alta persoana va apare in minte ca fiind bolnava. Cea mai puternica vindecare este sa mentineti o imagine a acelei persoane si apoi sa mergeti profund in voi insiva, unde este totalitatea vietii.
Cand nimic nu este necesar, nimic nu trebuie adaugat.  Acolo gasiti si totalitatea acelei persoane, deasemenea - ea este deja vindecata la cel mai profund nivel, dincolo de forma.
Deci, mergeti din forma, in forma.

Aceasta este vindecarea care a fost practicata de catre Joel Goldsmith; el are o carte minunata, numita: ,,Arta Vindecarii Spirituale.,, Aceasta nu consta in conditiile necesare vindecarii, ci in concentrarea  pe realitatea esentiala a acelei fiinte umane care este una cu realitatea voastra esentiala si mergeti adanc in tacere profunda, unde nimic nu este necesar.
El primea adesea telefoane, cateodata in mijlocul noptii. Cineva avea nevoie disperata de vindecare si spunea numele persoanei la telefon si motivul suferintei.
Ce facea el atunci era sa aseze receptorul jos si sa mearga in stare de non-gand, imediat. Pentru moment el auzea numele persoanei, ce era in neregula cu aceasta si imediat elibera acest lucru, apoi, pentru 2-3 min. intra in  non-gand - doar absoluta prezenta.
 Aceasta este perfectiunea absoluta in taramul fara forma. Si aceasta este esenta persoanei care avea nevoie de vindecare.
Deci, duceti forma in non-forma, acolo unde forma nu mai exista. Nu este necesara nici o conditie pentru a fi tratat, nimic nu este necesar, doar mergeti in acel loc.
Aceasta este calea lui de a vindeca. El este chiar un vindecator puternic. Aceasta este ultima forma a vindecarii si aceasta este modul non-dual al rugaciunii. Aceasta merge dincolo de rugaciunea care spune: ,, Te rog Doamne, vindeca,,- voi mergeti la Sursa insasi, care este inseparabila fata de cine sunteti voi si este inseparabila fata de cine este persoana.

Rugaciunea poete deveni gradual ascultarea lui Dumnezeu, decat a vorbi cu Dumnezeu.
      Ce inseamna ascultarea?
Ascultarea inseamna ca exista un  camp gol, atentie pura. Ascultarea nu inseamna ca astepti un anume raspuns, deoarece atunci nu asculti cu adevarat.
In ascultare nu astepti nimic- acolo este doar un camp al atentiei pure. Aceasta este o rugaciune mult mai profunda decat cuvintele.
  Adevarata rugaciune este acolo unde rugaciunea devine meditatie. Nici macar nu doriti un raspuns -este suficient sa fiti  in tacere. Cateodata un raspuns soseste sau problema se rezolva, dintr-o data. Ascultati.  Orice problema in aceasta lume, orice tulburare si acestea se intampla tot timpul, oamenii din jurul vostru sau o distragere a mintii, merg in constiinta pura, in prezenta care asculta.
Ascultarea este un mod de a vorbi despre prezenta. Cand sunteti prezenti este ca si cum sunteti intr-o stare de ascultare. Acum, ascultarea este de obicei asociata cu perceptia senzatiei auditive. Dar aceasta ascultare merge dincolo de perceptia senzatiei auditive; aceasta reprezinta starea de constiinta care sta la baza perceptiei senzatiei auditive. Oricine cunoaste ce inseamna acest lucru - deaoarece, atunci cand asculti cu adevarat un sunet slab, care este starea de constiinta care sta la baza acestei ascultari a sunetului slab?  Este o stare de absolut, relaxata, alerta.  Deci, cand noi spunem ascultare, acesta este un lucru care ajuta, pentru ca toti stim ce inseamna ascultarea. Eu doar subliniez ca aceasta nu este perceptia senzitiva externa care este esenta in ascultare; esenta in ascultare este fundamentul starii de constiinta, a absolutei receptivitati si a prezentei alerte. De aceea eu cred ca Isus a spus parabola despre servitor si a fi treaz, pentru ca el nu stia cand maestrul vine acasa.
Multe lucruri sosesc intr-un mod distorsionat, deoarece au fost transmise verbal si apoi scrise si in acest proces, cateva lucruri au fost denaturate sau au lipsit. Eu cred ca El vorbea despre atitudinea acestuia - o stare de constiinta- servitorul asteptand doar sa auda maestrul venind acasa. Acesta astepta intr-un fel diferit de ,,asteptare,, insemnand ca mintea: ,, Ce se va intampla? De ce nu s-a intamplat inca?,,- el folosea asteptarea intr-un sens complet diferit.
De multe ori Isus a vorbit despre a sta treaz, ceea ce este o parte foarte importante a invataturilor sale - stai treaz, nu merge la culcare, stai prezent.
 Orice cuvinte ati folosi in rugaciune, folositi-le ca indicatori inainte de aceasta.
 Ati putea spune:  ,,EU ASCULT,,

Ceva Necunoscut face ceva ce noi nu pricepem... from Spiritual Psy on Vimeo.

miercuri, 12 octombrie 2011

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...



... ca este in regula sa faci multe planuri, dar este de asemenea in regula sa faci mult loc pentru ceea ce planificarea nu poate reusi vreodata.
E placut cateodata sa ai totul decis, stabilit si aranjat. Dar poate ar fi bine sa lasi loc in viata si pentru spontaneitate. Unele din cele mai bune decizii se iau "din zbor". Unele din cele mai bune rezultate sunt create cand nu vrei nimic special sa se intample.
Pe cine si cum si de ce si cand si unde sa iubesti se incadreaza de cele mai multe ori in aceasta categorie.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

Iubeste-te pe tine insuti. Elibereaza-te de vinovatie si incepe sa traiesti cu adevarat! - o pledoarie pentru Iertare si Acceptare – .

"De mici, oamenilor li se spune sa ajute pe altii. Li se spune sa-i iubeasca pe altii-sa-si iubeasca vecinul,sa-si iubeasca dusmanii, dar niciodata nu li se spune sa se Iubeasca pe Sine. Dar ca sa imparti mai intii trebuie sa ai ce. Lucrul fundamental este sa te iubesti atit de total incit iubirea sa se reverse din tine si sa ajunga la altii. Mesajul cel mai de pret este:Iubeste- te pe tine insuti,caci numai in acest fel poti sa-i iubesti si pe ceilalti.Aceasta este prima conditie de care depinde iubirea autentica.Cine nu se iubeste pe sine nu are capacitatea sa ii iubeasca si pe ceilalti pentru ca iubirea lui nu are radacini.Totul pleaca din interiorul nostru,iar in momentul in care iubirea infloreste,ea cunoaste revarsare.Numai atunci iubirea se manifesta in toata splendoarea ei." (Osho)
“E surprinzător cât de multe persoane trec prin viaţă fără a recunoaşte vreodată faptul că sentimentele lor pentru alte persoane sunt în mare măsură determinate de sentimentele lor faţă de ei înşişi; iar dacă nu eşti în pace cu tine însuţi, nu te poţi simţi comod faţă de ceilalţi.”(Sydney Smith)

Iubirea pentru ceilalti incepe cu Iubirea pentru  Sine.
 Noi suntem Iubire –si tot ceea ce suferim, induram, experimentam sau visam este aici pentru a ne reaminti  acest  fapt . Ne atragem oamenii si situatiile potrivite pentru a invata Iubirea.
Iubirea noastra sta captiva sub un munte de suferinta , izvorita din Iluzia greselii, principala iluzie a sinelui fals; vina, vinovatie, a invinovati. Putem elibera Iubirea  prin Iertare si Acceptare.
Iubirea de Sine ne conduce la Fericire!
Totul se reduce la a invata sa ne iubim pe noi insine. 
“Incepeti prin a va Iubi pe Sine neconditionat. Atunci cind Iubeste fara conditii, omul devine UNA cu Dumnezeu si cu spiritul vietii care curge prin el, a atins intelepciunea si eliberarea, sau, intr-un cuvint, mintuirea. Abandonati-va in fata acestei Iubiri. Nu va mai opuneti vietii. Nu va mai respingeti singuri. In toate situatiile in care ne simtim vinovati, nu ne iubim pe noi insine. Renuntati la toata aceasta vinovatie, la toate aceste acuzatii, acceptati-va asa cum sunteti. In acest fel ii veti putea accepta si pe ceilalti asa cum sunt. Iubirea de Sine este o victorie in fata teamei si a autorespingerii.  Aveti tot dreptul de a Iubi, de a zimbi, de a fi fericiti, de a va impartasi Iubirea si de a nu va teme de a o primi.” (M.Ruiz “Arta de a Iubi”)
Să iubeşti pe Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău, si pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Aceasta este Legea pe care a adus-o Iisus. Una singura: Legea Iubirii. Toate legile si regulile impuse in trecut, care catalogau lucrurile ca fiind bune sau rele, sunt cuprinse in Iubire. Asta inseamna ca “nu vom mai acuza si nici nu ne vom mai autoinvinovati pentru Viata (sau Dumnezeu) care se manifeste permanent prin noi, ci il vom iubi (accepta) cu tot ceea ce este folosindu-l intr-un mod benefic pentru toti. Apoi in ceea ce-l priveste  pe aproapele nostru, lucrurile cred ca sunt sunt clare : tot ceea ce  judecam / acuzam la cei din jur se afla de fapt in noi (chiar daca nu vream sa reunoastem asta). In concluzie daca ii acuza pe ceilalti tot pe noi ne acuzam, iar daca ii iubim tot pe noi ne iubim. Toate lucrurile sunt legate si nimic nu exista separat.” (http://www.vindecator.com/vindeca-partea-intunecata-din-tine/).
 “Iubeste pe altii ca pe tine insuti”  inseamna ca  Iubirea pentru ceilalti izvoraste din Iubirea pentru Sine. Relatia cu sine se reflecta in relatia cu ceilalti. Mai intii te iubesti pe tine si apoi poti iubi pe altcineva. Mai intii o relatie armonioasa cu tine, mai intii sa te simti bine cu tine insuti , si apoi ai relatii  armonioase   cu ceilalti. Sa te iubesti pe tine inseamna sa te accepti, cu convingerea sincera ca esti bun, ca esti perfect, exact asa cum esti. Orice neiubire este de fapt o neiubire de sine. Pentru ca toti suntem Unul, ceea ce facem semenului nostru ne facem noua insine, si invers.
 Exemple de neiertare/agresiune emotionala impotriva propriei persoane sunt:  autocritica (te vorbesti de rau, te evaluezi intr-o maniera negativa, te privesti nedemn de propria ta dragoste);  eu sunt de vina (dai vina pe tine, iti imaginezi ca tot ce nu merge este vina ta, in loc sa consideri ca exista persoane cu adevarat responsabile sau pur si simplu e o situatie a vietii si atit); autodezaprobare (nu am valoare,nu sunt special, nu am nici un rost pe lume-te dispretuiesti, nu te respecti pe tine insuti); indoiala de sine (te simti nesigur de sine si dispus sa renunti foarte usor la visele tale); mie nu-mi trebuie (privatiunea de sine inseamna ca nu-ti oferi din bucuriile si binecuvintarile vietii); autodistrugerea (nu ne iubim fizic, ne plasam in imprejurari sau facem ceea  ce nu e in interesul nostru); autocompatimirea (de ce mi se intimpla numai mie? Sunt deprimat, sunt o epava, cred ca ma pedepseste Dumnezeu); narcisism (iubirea sinelui fals-te vezi in toate numai pe tine, aduci in toate vorba numai de tine, esti cel mai grozav).
Nu ai succes acolo unde nu te Iubesti, adica acolo unde ai ginduri de judecata si condamnare .  Totul  izvoraste din respectul redus fata de sine. Aceasta rezulta din tema vietii, acel motiv care in copilarie te-a facut sa crezi ca nu meriti sa fii iubit: neglijare, abandon, abuz, respingere, sufocare emotionala, privatiune - si asta te face sa traiesti in privatiune mereu.Vinovatia, neiertarea propriei persoane, izvoraste din sentimentul ca nu suntem destul de buni, din incredere si stima de sine scazuta, din sentimentul de victima. 
Debbie Ford:  “ Iubirea  de  Sine  inseamna  sa va  daruiti  voua  pretuirea  suprema:  eliberarea  de  vinovatie.
”Iertind, acceptind, ne crutam de suferinta si ne redam dreptul la Fericire si Iubire !
Incepem prin iertarea  propriei persoane, deoarece orice neiertare este de fapt o neiertare de sine. Autoaprobarea , autoacceptarea, sa nu ne mai criticam pe noi insine, deloc, pentru nimic, reprezinta cheia schimbarilor pozitive in fiecare aspect al vietii noastre.
“Exista o diferenta intre a fi vinovat si a te simti vinovat. Omul e prin excelenta un specialist in arta de a se simti vinovat. Toata lumea se simte vinovata fara a fi cu devarat. Cel fata de care te simti vinovat esti chiar tu. De cite ori nu te acuzi pe nedrept, nu te superi pe tine ca ai facut sau ai uitat sa faci ceva? Tu faci totul cum stii mai bine, nu ai de ce sa te scuzi. Vinovatia izvoraste din frica ca nu esti destul de bun. Un mijloc eficient de a te elibera de sentimentul de vinovatie este sa-ti accepti propria perfectiune. Invata sa te iubesti , si sa-ti accepti propria perfectiune. Cere-ti iertare tie ca te acuzi pe nedrept. Fa o lista cu toate lucrurile pentru care te-ai simtit vinovat in ultimele 3 zile. Aceasta te va ajuta sa devii mai constient . Mentioneaza pe lista daca erai vinovat cu adevarat sau te simteai vinovat, fara sa fii. Iata o afirmatie pe care sa o repeti pentru a scapa de vocea interioara care te tulbura, iti produce neliniste sau indoiala:
Sunt singurul stapin al vietii mele si orice nu-mi apartine, care ma tulbura, este dat laoparte  si alungat de indata.” (Lise Bourbeau “Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun”) 
“Deoarece  Iubirea lui Dumnezeu  se manifesta prin noi si prin cei din jur (care suntem tot noi), apare in mod natural si iertarea. Cand nu mai acuzi , automat si ierti. Bineinteles ca iertarea nu inseamna si absolvirea unui om de consecintele faptelor sale. De exemplu un ucigas: pedeapsa pe care o primeste nu insemana in nici un caz retragerea Iubirii, ci o lectie care il va pregati pentru viata. Adica se poate sa primeasca o pedeapsa de 10 ani de puscarie pentru a-si plati faptele, insa asta nu inseamna ca noi vom avea sentimante de ura sau dispret fata de el. Pur si simplu aplic legea sau dreptatea, si atit. Asta inseamna ca Iertarea nu exclude dreptatea, Iertarea nu exclude  asumarea responsabilitatii. Ci Iertarea exclude sentimentele de  razbunare si de ura. E potrivit sa dai socoteala pentru ceea ce faci, insa asta nu inseamna ca ceilalti trebuie sa te urasca pentru asta si sa nu te mai iubeasca, pentru ca toti Unul Suntem,   frati , copii ai lui Dumnezeu. Aceasta este Iertarea.” (http://www.vindecator.com/vindeca-partea-intunecata-din-tine/)
Neiertarea propriei persoane izvoraste din sentimentul ca nu suntem destul de buni, din incredere si stima de sine scazuta, vinovatie, sentimentul de victima. Observam cum functioneaza mecanismul de a invinovati, conceptul de greseala-pedeapsa: cind suntem singuri avem tendinta sa ne invinovatim, cind suntem intr-un grup sau familie sau cuplu, il invinovatim pe celalalt…etc. Deci nu ceea ce ni se intimpla ci energia credintei pe care o punem acolo ne impovareaza.Astfel, procesul de vindecare si eliberare din iluzia greselii este de fapt un proces de schimbare a credintelor noastre. Obisnuinta de a privi in noi cind mintea cauta in afara ne va elibera. E vorba despre a recistiga puterea si demnitatea de creatori ai propriei vieti de a nu ne victimiza si cara durerea creata noua insine dupa noi (resentiment,ranchiuna). De aici apare intelegerea ca nu avem nimic de iertat ,ca greseala e o iluzie. Nimeni nu a gresit niciodata nimanui, ci lucrurile sunt asa cum sunt! Accepti ca lucrurile sunt asa cum sunt. A accepta nu inseamna sa fii de acord. Poti sa accepti si sa nu fii de acord. Lucrurile trebuie acceptate asa cum sunt nu cum am vrea noi sa fie. Cind accepti, impotrivirea ego-ului dispare, si  o energia noua, vie, inaltatoare, isi face loc in viata noastra.
Mi-a placut cartea  “Iubeste-te pe tine insuti” de Daphne Rose Kingma: e o calatorie spre tine, o descoperire a modului in care te-ai pierdut pe tine, si astfel ti-ai pierdut capacitatea de a te iubi. Te invata sa te iubesti pe tine insuti, sa te accepti cu adevarat si sa te pretuiesti. 
Sa ne indragostim pur si simplu de noi ! Sa ne apreciem, sa ne intelegem, sa ne bucuram, sa ne cinstim, sa ne pretuim, ne aducem laude, sa avem grija de noi, sa aratam in primul rind empatie si compasiune fata de noi insine.
 Debbie Ford: “Este timpul sa eliberati intreaga pasiune pentru voi insiva.Pasiunea din Inima! Divinitatea si Pasiunea noastra se intrepatrund. Cind ne trezim Pasiunea, ne trezim Divinitatea!Deveniti importanti in proprii vostri ochi. Tratati-va ca pe niste Regi, asta si sunteti!“
Pentru a merge pe aceasta cale trebuie sa intelegem ca Iubirea de Sine nu inseamna narcisism. Nu inseamna nici egoism, nici lacomie, nici ca avem intotdeauna dreptate, sau ca ne intereseaza doar propria persoana, incapatinare sau trufie- adica tot ce a dat iubirii de sine un renume prost. Iubirea de Sine este mai degraba o primavara, este anotimpul Renasterii, in care putem deveni Sinele nostru cel mai autentic! Din fintina acceptarii tacute si a compasiunii, din practica unei griji blinde si neconditionate pentru noi insine, ajungem sa-I iubim pe ceilalti cu inimi deschise si darnice.“
Cind te umpli de iubirea de sine si esti intr-o stare de bucurie debordanta, poti sa imparti. Cind esti foarte fericit,foarte linistit,foarte multumit,starea ta de implinire te face sa imparti. Ai atit de mult incit trebuie sa imparti. Lucrul fundamental este sa te iubesti atit de total incit iubirea sa se reverse din tine si sa ajunga la altii. Ca sa imparti mai intii trebuie sa ai ce. Insa pentru asta trebuie schimbata intreaga structura si credintele...”(Osho)
Cum invatam sa ne iubim? Cum ne crestem respectul fata de sine?
Invatam sa ne iubim prin:
 1.eliberarea  credintelor false despre noi : indepartarea  Judecatorului interior ,“parazitul din minte”  (cum il numeste Don M. Ruiz in “Arta de a Iubi”), care ne spune tot timpul ca gresim, ca suntem vinovati;
 “ In traditia crestina se vorbeste despre trompeta Arhanghelului Gabriel care suna momentul Mintuirii cind toata lumea se ridica din morminte pentru a trai viata eterna. Acest mormint este al parazitului din minte, care ne saboteaza , iar Mintuirea este revenirea la Viata, caci nu sunt vii  decit cei a caror ochi pot vedea Viata, care este sinonima cu Iubirea “. (Don M.Ruiz)
2. vindecarea corpului emotional ,eliberarea de suferinta , vindecarea copilului  interior: iti intelegi si iti ierti parintii, vindeci toate resentimentele, te impaci cu trecutul si il eliberezi, te ierti si te accepti asa cum esti. Astfel ne aratam pretuire noua insine, ne simtim ca suntem valorosi. Ne maturizam. Invatam  sa relationam nu ca niste copii, care cer mereu dragoste si grija, fiind dependenti de exterior, ci ca niste adulti care stiu sa-si ofere singuri Iubirea si afectiunea de care au nevoie.
Foarte importanta  pe calea Iubirii de Sine este Acceptarea de sine, sa ne intelegem “Umbra” ( “Secretul Umbrei” de Debbie Ford) si rolul ei in evolutia noastra, sa o pozitivam, sa o integram in Lumina. Umbra este tot ceea ce nu ne place la noi si ne-am facut ca nu o vedem. Trebuie sa ne iertam, sa ne acceptam exact asa cum suntem, in totalitate,  sa privim Umbra in ochi , sa acceptam si ceea ce nu ne place: doar astfel ne eliberam  total si ne deschidem pentru  Iubire! Acceptarea Umbrei este poarta catre Dragoste.
“Umbra este partea care nu ne place din noi: frica, lacomie, furie , razbunator, rautacios ,egoist, manipulator, lenes, dominator, ostil,urit,fara valoare, meschin, circotas, slab, care critica, afectat, ascuns..etc.. Toti le avem, deoarece la nivel de AND noi interactionam. AND-ul este multidimensional..  Ne este frica sa acceptam ceea ce nu ne place deoarece familia si societatea ne-a invatat asta. Pentru a-si proteja ranile emotionale si pentru a nu fi raniti, oamenii si-au creat in minte un sistem sofisticat al negarii. Tinjim sa vedem Lumina si sa traim in frumusetea sinelui nostru superior, dar asta nu are valoare fara sa integram Totalitatea a ceea ce inseamna noi insine. Umbra, partea intunecata din noi, este aceea care pazeste trecerea spre adevarata libertate. Daca nu o puteti vedea, intrebati-i pe membrii familiei sau pe cei cu care lucrati. Ei o sa v-o arate. Oglinda iti arata unde tu nu te iubesti. Daca nu doresti sa auzi adevarul, nu te poti transforma.
“A accepta un aspect din sinele uman inseamna a-l iubi, nedindu-i o importanta mai mare sau mai mica. Nu e suficient sa spui “Am asta sub control” ci  sa fii deschis sa intelegi  ce poti invata de la acel aspect.  Cind nu te accepti pe tine in totalitate, nu ai rabdare cu altii care isi scot imperfectiunile . Devii intolerant si incepi sa judeci. Atunci cind acuzam pe altul vedem un aspect pe care nu l-am iertat in noi insine si il negam. Cind accepti o anumita trasatura care este in tine, alti oameni care au aceeasi caracteristica nu se pot bransa la tine. Atunci ei sunt liberi sa se bucure de tine si tu sa te bucuri de ei. Sa incetam sa ne ascundem noi insine de noi insine. Sa iesim din autoamagire.
Deoarece suntem fiinte intr-un Univers holografic, fiecare dintre noi poate manifesta fiecare trasatura pe care o vede. Noi suntem tot ceea ce admiram, tot ceea ce vedem, tot ceea ce judecam. Continem intreaga lume in interiorul nostru. A fi pe deplin uman este de a gasi dragostea si compasiunea in interiorul nostru. Acceptarea totala a sinelui uman. Umbra este aici, acum, pentru ca sa ne invete dragostea, compasiunea si iertarea,  pentru noi insine si pentru ceilalti . 
Orice aspect din noi are un Dar. Sa-l descoperim. Fiecare emotie si fiecare trasatura pe care o avem ne ajuta, aratindu-ne drumul spre Iluminare, spre Unime. Umbra exista pentru a ne indica locul unde suntem incompleti. 
 “Intelegem ca Umbra ne-a facut un mare serviciu: ne-a condus spre evolutia noastra personala. In Umbra ne-am inmormintat puterea, competenta si autenticitatea. Cind aducem la lumina partile intunecate (ele sunt intunecate cind le innabusim, cind le ascundem) cind le descoperim darurile secrete si le binecuvintam, ele se transforma. Atunci devenim liberi ! (pentru ca tot ceea ce nu accepti, la tot ce opui rezistenta, devine mai puternic si te stapineste. Cind nu permitem unor parti din noi sa existe, cheltuim energie uriasa pentru a nu lasa sa iasa la suprafata, ne conduc viata). O data acceptata, Umbra poate fi vindecata. Cind este vindecata, ea devine Dragoste!” ( Debbie Ford-“Secretul Umbrei”)
In “Iubeste-te pe tine insuti” D.R.Kingma spune:  Invatam sa ne iubim in multe locuri si in multe feluri: in relatiile intime, in alegerea locului de munca, in modul cum lucram, in relatiile cu parintii si copiii, cu prietenii si strainii, in inimile noastre, cu respect pentru corpul nostru si in modul in care alegem sa gindim despre noi, in marea de emotii . Emotiile sunt un filtru prin care noi percepem realitatea, daca suntem tristi vedem tristete peste tot, daca suntem furiosi, vedem furie, daca suntem plini de iubire, simtim Iubirea si pe Dumnezeu in tot si in toate.
 Ingerii spun (Doreen Virtue): “Atunci cand va devalorizati singuri, pierdeti momentul din viata destinat reconectarii cu binecuvantata Iubire Divina. Ati cautat aceasta implinire in afara voastra si este imposibil sa o gasiti, pana cand nu intelegeti ca ceea ce cautati este Sinele vostru. Indragostiti- va de ceea ce sunteti….nu intr-un mod egoist, de genul: “sunt mai bun decat tine”, care nu duce decat la suferinta si singuratate. Ne referim la tipul de iubire de sine care este o continua celebrare a diversitatii vietii, incluzand aparentele provocari. Sa nu mai minimalizati niciodata valoarea, sentimentele, gandurile sau darurile voastre....pentru ca ele sunt sacre si sunt prezente in voi si prin voi, intruchipand eterna legatura cu inima plina de iubire a lui Dumnezeu. Pretuirea de sine include recunoasterea valorii timpului si a prioritatilor voastre. Ceea ce inseamna ca este important : “Sa iti traiesti clipa”. Chiar daca acest lucru inseamna sa va relaxati intr-un hamac si sa priviti cerul sau norii; sa cititi (sau sa scrieti) o carte; sa va petreceti timpul cu niste prieteni buni; sau sa va finalizati studiile…..acum este clipa! Bucurati-va de fiecare moment!”.
Iata cum ne putem iubi in relatia cu ceilalti: ne purtam  cu persoanele pe care le intilnim ca si cum este un noroc ca s-au intilnit cu noi. Lor le daruim un zimbet, o binecuvintare, intelegere, un compliment, un banutz…etc..si noua ne daruim  bucuria  ca am facut o bucurie celuilalt, ne hranim pe noi cu Bucuria binefacatoare.
 “Lumea reflecta ca o oglinda imaginea voastra despre voi.  Daca va iubiti, va ingrijiti si va apreciati launtric, aceasta se va manifesta in viata voastra exterioara. Faceti pentru voi insiva ceea ce ati vrea sa faca altii pentru voi.Daca doriti mai multa dragoste, dati-va voua insiva mai multa dragoste. Daca doriti sa fiti acceptati, acceptati-va pe voi insiva.Va asigur ca daca va iubiti si va respectati din strafundul fiintei voastre, veti atrage catre voi  aceeasi cantitate de Dragoste si Respect.In caz ca nu e asa, va sfatuiesc sa mai aruncati o privire inlauntrul vostru si descoperiti ce anume nu va dati voie sa aveti, din ceea ce doriti cel mai mult. Acolo unde nu va dati voie sa aveti, acolo nu va iubiti.”( Debbie Ford-“Partea intunecata a cautatorilor de Lumina”)
 “ Sa ne cream o relatie de iubire cu corpul fizic. Noi abuzam de corpul nostru sau il respingem. Atunci cind stii sa-ti exprimi iubirea si devotiunea fata de corpul tau, vei sti sa o faci si fata de iubitul/iubita ta, cu iubire, respect, devotiune, recunostinta.Atunci cind va veti accepta complet corpul fizic, va veti simti atit de bine si veti fi atit de fericit. Aceasta e iubirea de sine, nu are nimic de a-a face cu importanta de sine, caci ii veti trata atunci si pe ceilalti cu aceeasi iubire, c u acelasi respect si cu aceeasi recunostinta. Asta inseamna sa-l cinstesti pe Dumnezeu in interiorul tau si in interiorul celor din jur.” ( “Arta de a Iubi” de Don M. Ruiz)“
Dacă îţi vei iubi corpul şi dacă vei accepta realitatea prezentă (indiferent în ce constă aceasta), vei începe automat să îţi eliberezi energia blocată şi stagnantă care împiedică organismul tău să fie vehiculul pe care ţi-l doreşti. Atunci când îţi tratezi corpul cu multă iubire, când îl alimentezi corect, când îl pui să facă exerciţii fizice şi când îl laşi să se odihnească atât cât simte nevoia, el va reacţiona automat la atitudinea ta plină de iubire, transformându-se şi devenind corpul pe care îl iubeşti. Secretul constă în a-ţi schimba atitudinea, orientându-te către modalităţi de a-ţi iubi cu adevărat corpul şi având grijă de el şi de nevoile lui.” (Sonia Choquette-Calatorind cu viteza Iubirii)
Debbie Ford: “Sa va Iubiti, sa descoperiti Dragostea pentru cine sunteti voi, in intregime, este o sarcina dificila. Este diferit pentru fiecare dintre voi, dar cel mai important lucru este sa aveti Intentia de a avea grija de voi. Acordati respect si cinstire pentru voi insiva., faceti pentru voi ceva care sa dovedeasca grija pe care o aveti fata de voi insiva.Cind am  inceput pentru prima data propriul meu proces de vindecare, am intocmit o lista cu toate lucrurile pe care le-as putea face pentru mine insami.Am hotarit sa incep un proiect de a ma indragosti de mine insami. Ma intrebam:”Ce as putea face ,ceva care sa arate ca am grija de mine?” Si treaba a mers. In fiecare zi invatam mai mult cum sa am grija de sufletul meu. In fiecare zi ma trezeam multumita si impacata cu mine insami. Acordati respect si cinstire pentru voi insiva, faceti pentru voi ceva care sa dovedeasca grija pe care o aveti fata de voi insiva. Si daca ati acceptat aceasta Intentie, va propun doua  exercitii:
1.Incepeti prin a lua o poza de a voastra cind erati bebelusi si puneti-o undeva unde sa o vedeti. Acest bebelus este un aspect al vostru, daca este ingrijit va va aduce toata bucuria si fericirea. Cind vedem bebelusi, inimile noastre se deschid spre Dragoste. Proiectam asupra lor toata Dragostea si Inocenta noastra. Va ginditi la nevinovatia lor, la perfectiunea lor, sau cit sunt de dulci.Ginditi-va la voi insiva ca la un copil nevinovat care nu are nevoie decit de Dragoste, grija si aprobare. Imaginati-va dindu-i copilului din poza Dragoste in fiecare zi. 
2.Inainte de dush sau chiar in timpul cit faceti baie, masati-va corpul (cu ulei aromat in cazul masajului), multumindu-i lui Dumnezeu pentru fiecare parte din trupul vostru. Incepind cu capul, multumiti-i lui Dumnezeu pentru trasaturile pe care le aveti, pentru simturi, pentru voce, urechi si creer, apoi continuati la git,umeri,brate,miini,piept , stomac. Multumiti-I trupului vostru ca este acolo pentru voi, ca va gazduieste sufletul, si pentru ca e un element de baza. Straduiti-va sa va concentrati atentia asupra fiecarei parti pe care o masati, cu Iubire, Grija, Apreciere si Recunostinta. Cind ajungeti la picioare, amintiti-va ca ele v-au purtat atitia ani, asa ca acordati-le timp pentru a le binecuvinta. Cu ochii inchisi scanati-va intregul corp si simtiti daca exista vreo stare neplacuta undeva. Trimiteti dragoste acolo si lasati tensiunea sa plece.” ( Debbie Ford “Partea intunecata a cautatorilor de Lumina”)
In “Arta de a Iubi” Don Miguel Ruiz spune: sa ne cream credinte care ne sustin, mintea sa iubeasca trupul si sa nu ne mai saboteze iubirea , sa accesam mintea superioara si sa ne vindecam corpul emotional: sa ne deschidem ranile cu mult curaj (aici se refera la constientizarea si acceptarea ranilor) si sa le curatam( prin iertare), apoi sa le pastram curate pina se vindeca de la sine (schimbarea atitudinii, nu mai alimentam ranile prin credintele false si comportamentele vechi de victima a vietii).
 Singura cale prin care ranile emotionale pot fi vindecate este Iertarea. Cind refuzi sa ierti, importanta de sine, orgoliul, cresc. Iertam pornind de la ideea ca nimeni nu a avut nimic personal cu noi, si il vedem pe Dumnezeu in toti ceilalti. Ne cerem iertare de la toti cei care credem ca ne-au ranit (Terapia Iertarii Ho’oponopono ) : " Imi pare rau ca ti-am creat probleme prin gandurile mele. Te rog Iarta-ma. Nu am vrut.Te iert. Multumesc. Te iubesc.” Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, o senzatie de usurare, si  acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
In cartea  “Iubeste-te pe tine insuti” , dupa parerea mea un indrumar minunat, autoarea  Daphne Rose Kingma ne arata comportamentele si credintele care ne limiteaza Iubirea de Sine , apoi  ne ghideaza catre o cale pozitiva, plina de forta, in 4 pasi. Ea ii numeste “4 pasi spre Fericire” :
1.Vorbeste deschis , fii autentic. Vorbeste de la nivelul celui care esti tu cu adevarat, din puterea ta interioara, fara teama, fara ascunzisuri, intr-o forma increzatoare in sine. Exprima-te fara iritare,fara sa acuzi, ci cu blindete si compasiune.
2 .Actioneaza constient. Spre deosebire de o idee care doar ti se invirte in cap, actiunea constienta este o idee eliberata si pusa in miscare. Ai incredere in tine. Stabileste limite pentru ceilalti. Dezvolta-ti simtul propriei valori. Iti dai seama ca de fiecare data cind intreprinzi cu curaj o actiune noua, incetezi sa te mai simti prins in capcana vietii, sau limitat, si sentimentul de stare de bine si insufletire cresc. In loc sa te simti limitat,mic, incepi sa simti ca viata e frumoasa si tu te simti demn de darurile ei;  
3. Elibereaza-te de trecut, suparari, resentimente. Iarta tot. Accepta tot.Atunci cind trupul, mintea, inima sau fiinta ta spirituala sunt aglomerate cu critici si acuzatii  fata de propria persoana este greu sa-ti vezi talentele. A elibera ceva vechi, care nu-si mai are rostul, este pentru a lasa sa intre  ceva nou, a crea un spatiu curat pentru tine. Cind trupul, mintea si inima vor fi curate, te poti indrepta cu fermitate in directia iubirii de sine;
 4. Treci dincolo de frica si porneste. Nu poti rezolva nici o problema raminind la nivelul ei. Destinatia este sa ajungi  la constientizarea Sinelui etern, acel Tu mai presus de tine, sinele aflat mai presus de sinele personal, esenta eterna care a pasit pentru o vreme in aceasta viata in forma acelui Tu de acum. 
Iata citeva  Afirmatii  pentru Iubirea de Sine luate din aceasta carte:
“Imi iubesc trupul uimitor de frumos
Imi iubesc mintea minunat de complexa
Imi iubesc inima si toate sentimentele ei alese
Imi iubesc spiritul etern si infinit
Am grija de mine in fiecare zi, in fiecare clipa,
In lumina frumusetii sufletului meu.
Imi cinstesc, si imi umplu cu Iubire,  extraordinara Fiinta care sunt .” 
“Daca iubirea de sine inseamna pur si simplu sa te accepti pe tine din toata inima, atunci cind stii ca ai ajuns acolo? Atunci cind ai invatat sa te iubesti, vei simti o intoarcere tacuta a Constiintei tale catre tine, catre valoarea ta, catre frumusetea care esti tu. Iti vei cinsti in tacere corpul si mintea, inima, emotiile si spiritul tau pretios si etern. Vei sti ca tot ceea ce esti si toti pasii parcursi in calatoria ta au avut un scop, te-au adus  in locul in care poti sa te privesti cu bunatate si respect, iertare si acceptare, cinstiind lectiile si pe “invatatorii” tai. Cind ajungi la aceasta pace interioara, inseamna ca esti o persoana completa, plina de bucurie si lumina, care are ce sa ofere. Mai mult de atit, Iubirea ta de sine devine un dar de insufletire pentru toti oamenii , de creare a unui loc in care fiecare persoana poate ajunge, in final, la implinirea Fiintei sale Divine.” (D.Rose Kingma ” Iubeste-te pe tine insuti” )

"Cred ...ca iubirea este centrul si esenta la orice, si ca Sinele este locul unde toata Iubirea trebuie sa inceapa.
 Cei care ii iubesc pe altii cu grandoare sint cei care se iubesc pe ei insisi cu grandoare.Cei care pot manifesta o toleranta si o acceptare deosebita  lor insisi. Nu poti sa arati altora o parte din tine pe care nu poti sa o vezi tu insuti. Ca urmare, incepe acolo unde intreaga crestere, unde intreaga evolutie, unde intreaga iubire trebuie sa inceapa : la persoana din oglinda! O sa te iubesti nemaipomenit pe tine insuti, astazi? De dragul lumii?"- Neale Donald Walsch
articol  scris  de  Eugenia Berdan