Miezul problemei

     Nimeni nu este atat de aspru cu tine asa cum esti tu insuti. Asemeni tuturor fratilor tai, suferi de un profund sentiment de imperfectiune si nevrednicie.
Te urmareste sentimentul ca ai facut niste greseli teribile pentru care, mai devreme sau mai tarziu, vei fi pedepsit de autoritati umane sau de vreo autoritate abstracta spirituala, cum ar fi Dumnezeu sau legea karmei.
    Aceste chestiuni nerezolvate cu privire la autoevaluarea ta reprezinta conditiile in care se realizeaza intruparea ta. Cu alte cuvinte, esti aici pentru a le rezolva. Tu ti-ai ales parintii, pentru ca ei sa-ti exacerbeze sentimentul de vinovatie, in asa fel incat sa poti deveni constient de el. Asadar , a-i invinui pe ei pentru problemele tale,nu te va ajuta sa indepartezi conditiile pe care, in mod reciproc, voi le-ati impus iubirii. Singura cale de iesire este ca tu sa devii tot mai constient de propria ta vinovatie si de credintele si tiparele de interactiune bazate pe frica.
    A cauta pe cineva special, care sa-ti furnizeze iubirea pe care parintii tai nu au fost in stare sa ti-o ofere, nu este o rezolvare, ci doar va agrava lucrurile. Sa nu fii surprins, daca partenerul sau partenera pe care i-ai ales sunt intruparea perfecta a parintelui cu care ai cele mai multe de vindecat. Nu poti sa nu ajungi fata in fata cu propriile tale rani. Parintii, sotii si copiii sunt aici ca sa te ajute sa vezi propria ta nevoie de vindecare- iar tu , la randul tau, indeplinesti aceeasi functie in vietile lor.
    Cautarea iubirii neconditionate intr-o lume a conditiilor este sortita, in mod inevitabil, esecului. De vreme ce toti fratii tai actioneaza conform unor tipare bazate pe rusine sau vina, ei nu iti pot oferi iubirea pe care stii ca o meriti si nici tu nu le-o poti oferi lor.
    Cel mai bun lucru pe care il puteti face este  sa va ridicati unul altuia starea de constienta asupra iubirii ca va este necesara- si sa incepeti sa va asumati responsabilitatea de a v-o darui voua insiva.
    Daca nu-ti asumi responsabilitatea de a aduce iubirea in propriile tale rani, nu vei iesi din ciclul vicios atac/ aparare, vina si invinuire.
    Sentimentele tale de furie, jicnire si tradare- oricat ar fi de justificate ar parea ele- nu vor face decat sa toarne ulei pe focul conflictului interpersonal si vor continua sa reantareasca credinta sau convingerea ta subconstienta ca esti nevrednic de iubire si incapabil sa iubesti.
   Trebuie sa inveti sa vezi cat de departe sa intinde propria ta ura de sine. Pana ce nu te vei uita in oglinda si nu vei vedea, reflectate acolo, propriile tale convingeri, il vei folosi pe fiecare seaman al tau din cadrul experientelor tale ca pe o oglinda care sa-ti arate ceea ce crezi despre tine insuti. Desi nu e nimic gresit in aceasta practica, ea nu este calea cea mai scurta sau usoara spre acasa, intrucat exista intotdeauna tendinta de a gandi ca ceea ce vezi este lectia altuia.
    Daca vrei sa iesi din psihologia vicioasa a lumii, trebuie sa opresti jocul proiectiei. Acest joc ascunde atractia ta subconstienta spre moarte, in spatele unei fatade a blamarii si a unei moralitati conditionate. E o ironie, intr-adevar, dar -in chiar clipa cand iti declari inocenta pe socoteala aproapelui tau- tu iti intaresti, de asemenea, propriile sentimente de vinovatie si inferioritate.
    Nu exista alta cale de iesire din cercul vicios al vinei si invinuirii, alta decat a inceta sa invinuiesti. Dar fii pregatit. Daca vrei sa te dai jos de pe roata suferintei, s-ar putea sa constati ca nu te bucuri de prea multa popularitate. Cei ce nu participa la jocul lumii- proiectia- sunt primii care vor fi atacati.
   Daca nu ai invatat nimic din viata mea, asta precis ai invatat-o!
   Oricine care isi recunoaste propria frica- fara a o proiecta in afara sa- pericliteaza jocul lumii. Oricine care isi asuma propriile ganduri ucigase si le cauta radacinile in propria constiinta, ameninta eșafodajul moral al societatii. In societatea umana exista bine si rau. Cei care fac ceva bun sunt rasplatiti, iar cei care fac rau sunt pedepsiti.
    Asa a fost dintotdeauna.
    Invatatura mea(Isus) ameninta acest postulat fundamental. La nivelul cel mai de suprafata, ea contesta ideea ca raul ar trebui pedepsit. In fata strigatului pentru plata si rasplata, m-am situat si voi continua sa ma situez in favoarea iertarii.
    La un nivel mai profund, invatatura mea contesta insasi ideea ca cineva ar trebui condamnat din cauza comportamentului sau. Daca cineva actioneaza gresit, aceasta se datoreaza faptulu ca are ganduri gresite, ganduri false. Daca el poate sa-si dea seama de neadevarul gandirii sale, isi poate schimba comportamentul. E in interesul societatii sa-l ajute s-a faca. Dar daca se aplica vreo pedeapsa, ideile sale false vor fi reintarite si li se va mai adauga si povara vinei. Ai auzit zicala:,,Din doua rele iese un lucru bun,,. Aceasta este esenta invataturii mele. Toate relele trebuie indreptate asa cum trebuie. Astfel, corectia inseamna atac. A te opune, a cauta sa birui sau sa te certi cu o idee falsa este echivlentul cu a o consolida. Aceasta este calea violentei. Calea mea, pe de alta parte, este nonviolenta. Prin modul ei de abordare a problemei, ea demonstreaza care este solutia. Ea aduce iubire , nu atac, celor cuprinsi de durere. Mijloacele sunt compatibile scopului.
     A face ceva rau inseamna a profesa(a declara) vina si a perpetua credinta ca durerea si suferinta sunt necesare. A face ceva bun inseamna a profesa iubirea si a-i demonstra puterea de a depasi toata suferinta. Pe scurt, nu ai niciodata dreptate cand faci un lucru rau si nu gresesti niciodata cand faci un lucru bun.
    Ca sa ai dreptate, fa bine.
    Nu poti iubi intr-un mod lipsit de iubire. Nu poti avea dreptate si , in acelasi timp, sa ataci ceea ce este rau, deoarece eroarea e cea care trebuie demontata si, intrucat radacina a tot ce inseamna eroare este frica, numai demontarea fricii va aduce corectia.
    Iubirea este singura reactie ce demonteaza frica. Daca nu crezi asta, incearc-o. Iubeste orice persoana sau situatie care iti evoca in tine frica, si aceasta va disprea. Asta este adevarat, nu atat datorita faptului ca iubirea e antidotul fricii, ci fiindca frica este ,,absenta iubirii,,. De aceea, ori de cate ori iubirea este prezenta- frica nu poate exista.
   Cei mai multi dintre voi inteleg foarte multe despre frica, dar foarte putine despre iubire. Va este frica de Dumnezeu, va este frica de mine si va este frica unul de celalat.
   De ce va e frica?? Deoarece aveti convingerea ca nu meritati sa fiti iubiti si nici nu sunteti capabili sa iubiti pe altcineva.
   Aceasta credinta este singura credinta ce trebuie schimbata. Toata negativitatea din viata voastra se va destrama, o data ce demontati aceasta credinta eronata despre voi insiva. Tu , prietenul meu, nu esti ceea ce gandesti ca esti. Nu esti doar o acumulare a tuturor convingerilor si faptelor tale negative. Asta este ceea ce crezi tu ca esti, dar nu e ceea ce esti. Tu esti Fiul lui Dumnezeu, la fel ca si mine. Tot ceea ce este bun si adevarat despre Dumnezeu, este bun si adevarat despre tine.
    Accepta acest fapt- fie si numai pentru o clipa- si viata ta va fi transformata. Accepta aceasta in privinta fratelu tau- aproapelui tau- chiar in acest moment si tot conflictul dintre voi se va termina.
    Ceea ce vezi este un rezultat direct a ceea ce crezi . Daca tu crezi ca esti vinovat, atunci vei vedea o lume vinovata. Iar o lume vinovata va fi pedepsita- si la fel vei fi si tu.
    ,,Dumnezeu te va bate. Dumnezeu va nimici lumea. Dumnezeu se va razbuna,,. Acestea, prietenii mei, sunt gandurile pe care voi le ganditi. Acestea- desi sunt blasfemii- sunt ideile absurde pe care vreti sa mi le atribuiti mie! Din fericire, eu inteleg ca acesta este doarmodul vostru- nu prea subtil- de a va canoni.
     Este o manevra de tergiversare. In timp, veti obosi de ea. Nu va dura mult pana ce veti incepe sa respingeti- individual si colectiv- intreg conceptul vinei si veti tanji sa veniti acasa.
    Prietenii mei, astept cu bucurie si certitudine acest moment al deplinei onestitati si responsabilitati. In aceasta zi, cand veti vedea binele vostru si pe cel al semenilor vostri ca fiind unul si acelasi, tot ceea ce va separa de Dumnezeu se va desprinde de voi si veti sta alaturi de mine in toata splendoarea voastra.
    Atunci veti cunoaste in mod neandoielnic Iubirea lui Dumnezeu pentru voi.
   Atunci veti cunoaste ca El/Ea nu v-a abandonat niciodata, nici chiar in culmea dementei voastre, cand ati gandit ca El/Ea vrea sa va pedepseasca si sa va distruga lumea.
   Atunci veti cunoaste puterea mintii voastre de a crea si atunci veti alege sa creati impreuna cu Dumnezeu si nu separat de El/Ea.
      Paul Ferrini-,, Iubire fara conditii,,
   Cartea o gasiti in josul paginii, la carti online.