Rugaciune Catre Mine

     
      Sa imi permit
    sa vad, sa ascult si sa visez mai mult.
    Sa vorbesc mai putin.
    Sa plang mai putin.
      
    Sa vad in ochii celor care ma privesc,admiratia
    pe care mi-o poarta... si nu invidia
    pe care imi imaginez eu ca o simt.
    Sa ascult cu urechile atente
    Si cu gura nemiscata,
    Cuvintele care se transforma in gesturi
    Si gesturile care devin cuvinte.
    Sa-mi permit sa ascult intotdeauna ceea ce nu
    mi-am permis.
   
    Sa stiu sa implinesc
    visele care se nasc in mine si pentru mine
    si care mor cu mine, pentru ca n-am stiut ca sunt vise
    Atunci, sa pot trai visele posibile si cele imposibile;
    acelea care mor si reanvie cu fiecare nou fruct,
    cu fiecare noua floare, cu fiecare caldura noua.
    Cu fiecare noua picatura de roua,
    cu fiecare noua zi.

    Fie sa pot visa aerul,sa pot visa marea,
    sa pot visa iubirea.

    Sa imi pot permite linistea formelor,
    a miscarilor, a imposibilului,
    si a imensitatii, cu toata profunzimea.
    Sa imi pot inlocui cuvintele
    Cu o atingere,
    Cu un sentiment,
    Cu intelegere,
    Cu secretul lucrurilor celor mai rare si pretioase.

    Prin rugaciunea interioara
    (aceea pe care o striga inima mea si
     pe care numai ea o asculta,
     Si la care numai ea raspunde).

     Sa pot da masura potrivita afectiunii,
     Sa experimentez forma,
     Sa zaresc curbele,
     Sa desenez liniile drepte,
     Si sa invat savoarea exuberantei care ni    
     arata in micile intamplari ale vietii.

     Sa pot reproduce in suflet,
     Imaginea care patrunde prin ochii mei
     devenind parte suprema a naturii,
     creandu-ma si recreandu-ma in fiecare
     moment.
     Sa pot plange mai putin de tristete
     si mai mult de bucurie.
     Lacrimile mele sa nu fie in van,
     Si nici indoielile mele sa nu fie zadarnice.
     Sa stiu sa ratacesc calea ,
     Dar sa pot sa imi recuperez destinul
     cu demnitate.
 
     Sa nu-mi fie teama de nimic,
     mai ales de mine insumi sa nu ma tem;
     - Sa nu-mi fe frica de fricile mele!

     Sa adorm
     atunci cand vine timpul sa vars lacrimi inutile,
     si sa ma trezesc cu inima plina de sperante.
     Sa pot face din mine o persoana calma,
     in mijlocul propriilor mele nelinisti.
     Intelept in propriile mele limite,
     mici si inexacte.

     Sa fiu umil in fata maretiei,
     a gafelor si naivitatii.
     Sa pot realiza cat de neansemnate sunt
     maretiile mele si cat de pretioasa este micimea mea.
     Sa imi permit sa fiu mama
     sa fiu tata si, daca este necesar sa fiu orfan.
    
     Sa imi permit sa-i invat pe ceilalti putinul
     pe care il stiu si sa invat eu insumi nenumaratele
     lucruri pe care nu le stiu.
     Sa impartasesc ceea ce imi vor arata maestrii
     Si sa inteleg bucuria cu care cei simpli isi
     impartasesc experientele.

    Sa respect neconditionat fiinta;
    fiinta in sine, fara nimic altceva ce ar
    putea avea dincolo de esenta ei.
    Sa acompaniez singuratatea celui care a sosit,
    Sa ma predau motivului celui care a plecat,
    Si sa accept bucuria celui care a ramas.

    Sa pot iubi si sa fiu iubit.
    Sa pot iubi chiar daca nu sunt iubit.

    Sa fiu bland atunci cand primesc mangaieri,
    Sa mangai chiar si atunci cand nu am parte de
    blandete.

    Sa nu fiu niciodata singur,
    nici macar cand imi doresc
    sa fiu singur.

     AMIN.