Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti un film si sa realizati dintr-o data ca faceti parte din ceea ce se petrece pe ecran? Vi s-a intamplat? Si dintr-o data iesiti din film si sunteti din nou voi insiva. Cat timp ati fost acolo. ati crezut ca faceti cu adevarat parte din film , a fost o iluzie reusita.
Iata ce vreu sa intelegeti , ceea ce se cheama-cea mai mare iluzie care a existat vreodata este ca voi sunteti nimeni si cu adevarat cea mai mare iluzie este ca sunteti doar un produs al ingineriei voastre chimice, genele voastre. Aceasta se intampla aici, intr-o constiinta drogata, care pare a fi blocata in ceea ce se cheama un singur loc. Drogul sunt emotiile si fricile voastre.
Ceea ce voi nu intelegeti este ca sunteti jucarii in tara jucariilor( se refera la filmul lui Disney,, Povestea unei jucarii,, unde una din jucarii, Buzz Lightyear-in traducere/ Buzz An - lumina - refuza sa creada ca el este o simpla jucarie si nu un erou supergalactic) si cand evadati din acel regat incepeti sa vedeti manipularea, care tine mareti zei, candva conducatori de regate in alte dimensiuni- care au calatorit, exact ca si cei din zilele cruciadelor si marilor razboaie, care au lasat tot, purtand ca simbol o cruce si au calatorit ca sa faca drept ceea ce era nedrept. Voi ati plecat ca sa faceti cunoscut necunoscutul si nu v-ati mai intors.
V-a trecut vreodata prin gand ca ati putea avea familie si prieteni altundeva? Cred ca nu , pentru ca sunteti atat de orbiti de ceea ce sunteti si de visul vostru. S-a gandit vreunul din voi ca poate atunci cand ati venit aici si ati trecut prin marea cortina albastra, ati lasat pe cineva in urma? Este posibil ca acele familii ale voastre, de un ordin superior, sa astepte intoarcerea voastra?
Eu am stiut asta si cand prima data am simtit-o, a fost greu sa stau pe loc. Uneori cand ne trezim in miez de noapte invaluiti in sudoare rece este pentru ca aproape ca am ajuns acasa, unde sufletul nostru apartine si unde cineva ne asteapta, cineva care tine focul vietii viu pentru noi sau o lumanare in fereasta, care stie ca suntem aici si ca suntem pierduti. Si ei ne asteapta.
Eu am stiut asta, dar cum as putea sa uit de copiii mei,(Ramtha a avut 140 de copii, dar nici unul facut de el, ii erau daruiti) cum as fi putut sa uit de ce venisem aici. Multi dintre voi aveti prieteni dragi in alte planuri. Ei v-au asteptat mereu si v-au iubit mereu si am tinut aprinsa lumanarea in fereastra chiar pentru voi. Si chiar daca ne intpoarcem acasa cu o legiune de soldati , ceea ce nu este chiar cati am avut la plecare, furiosi, dezamagiti si epuizati, suntem asteptati cu bucurie si sarbatoriti la intoarcere.
Dumnezeu stie ca asta este doar iluzie si ca noi carora ni s-a dat cea mai mare putere, cea de a colapsa energia in realitate, am fost sedusi de emotiile noastre care ne-au tinut inrobiti, chiar daca am fost fericiti si castigatori. Ar trebui sa ne intrebam cine este nebunul aici. Numai noi suntem vinovati. N-am vrut sa auzim acele voci, le-am adormit si ne-am sters fruntea cu batiste parfumate si cu uleiuri ce miros a lamaita si trandafiri, continuand piesa noastra. Si intotdeauna a fost vocea aceasta, chemand de altundeva ,, De ce nu vii acasa? Esti intr-un vis acolo.,, Iar noi ne spunem/ Nu, tu esti un vis, nu esti adevarat, aici e realul. Pot sa-l gust, pot sa-l miros,pot sa-l simt , pot sa-l ejaculez, pot avea extazia lui, pot sa-l imbratisez, sa-l cuceresc. Trebuie sa fie real. Si vocea iti raspunde..
,,Nu este real, iubirea mea. Esti intr-un vis.,,
De cate ori am indepartat acea voce? De atatea ori. Suntem cu adevarat straini in tara straina. Suntem creatori de vis intr-un peisaj de vis si am suflat viata fecarei participant la piesa noastra de teatru, caci este foarte usor sa faci asta. Ati stiut ce usor este? Ati stiut ca intr-o noapte , cu mintea voastra puteti elimina toti lorzii razboiului din viata voastra, toate consiile de razboi? Putem sa-i eliminam. Ati stiut ca putem face asta cu o singura,, lovitura de minte,,? Si mai stiti ce altceva putem face peste noapte? Cu o singura lovitura , noi care suntem intelepti putem spune/ ,,Stii, am toti acesti oameni in viata mea , pentru ca ei ma tin adormit, caci mi-e frica sa ma trezesc?,, si stiti ca intr-o lovitura putem sa-i eliminam? Dar stiti ce ne face cu adevarat teama? Ca la fundul tuturor minciunilor noastre, pe care le credem adevar in foarte adancul nostru, noi stim ca nu simtim asa. Cu alte cuvinte , suntem cu adevarat speriati sa ascultam la ceva din adancul fantanii, pentru ca bunicii ne spuneau mereu/ ,,Nu te uita in fantana si nu te juca langa fantana, pentru ca in adancul ei traieste diavolul.,, Dar poate ca ,,diavolul,, ce traieste acolo reprezinta o fantana adanca a Spiritului nostru.
Stiti ca trezirea din acest vis este posibila? Toti oamenii care au fost actori alaturi de noi, au fost poate actori temporari. Dar cum sa le spunem asta ? Nu putem, pentru ca mai intai trebuie sa ne spunem asta noua insine. Si poate ca suntem cu adevarat Dumnezei, pentru ca acesta este mesajul invataturilor, ca am cazut in genetica carnii, ca jucam doar niste roluri. Si poate ca fiecare rol pe care il jucam cu atata frenezie, este un rol pe care noi l-am creat. Noi am creat lanturi si legaturi care sa ne tina legati de inspaimantatoare ziduri. Ca sa ne luptam sa le rupem ca inima viteazului servant sa se eliberezedin lantul servitutii. Nu stiati ca noi am pus lanturile pe noi insine, pentru ca , cumva, in visul nostru sa cream un spatiu mintal in care sa cream un scenariu de evadare si in final sa fim mereu eroi. Unii niciodata nu se elibereaza, pentru ca lanturile sunt atat de reale, iar durerea este atat de intensa, suferinta este atat de grozava incat isi spun/ ,,Asta nu poate fi un vis, nu am avut niciodata un vis care sa fie mai real decat acesta. Nu visez.,,
Ei bine , maiestrii care intotdeauna au fost in stare sa iasa din lanturi, au fost cei care au inteles ca ei pusesera lanturile. Si in momentul in care nu au fost nu au fost lanturile a ceea ce se cheama Roma, Grecia sau Mesopotamia- in momentul in care au inteles ca nu ele pusesera lanturile , ci ei insisi, cati au inteles asta cu adevarat atunci lanturile au cazut de pe bratele si picioarele lor, pentru ca ei le pusesera acolo.
Ati inteles ? Este o lectie pentru voi toti.
Deci nu conteaza cine este in viata noastra- fie ca e vorba de o persoana sau o natiune- noi i-am pus acolo. Fac parte din fundalul piesei. Ei ne atentioneaza pe noi intr-un fel , ca sa parem mai mari, mai importanti,sa luam decizii mai importante in iluziile noastre. Noi ii facem pe ei sa ne faca sa luam decizii. Poate ca trebue o suferinta reala ca sa putem intelege ca suntem inchisi intr-un turn, unde suntem tinuti de toate.
Ramtha ,,vol 1,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu