Mintea reprezinta un sol fertil pentru concepte, idei si opinii.
Daca cineva ne spune o minciuna si ajungem sa credem in ea, acea minciuna prinde radacini in mintea noastra, crescand din ce in ce mai puternica, la fel ca un copac. O minciuna cat de mica poate fi extrem de contagioasa, raspandindu-si semintele din om in om, pe masura ce o impartasim cu altii.
Cunoasterea patrunde in capul nostrusi da nastere unei anumite structuri, respectiv totalitatea lucrurilor pe care le cunoastem. Odata implantata in mintea noastra, noi ajungem sa percepem numai ceea ce credem, respectiv propria noastra cunoastere. Iar aceasta nu consta, in cea mai mare parte, decat din minciuni.
De indata ce Pomul Cunoasterii prinde radacini in mintea noastra, noi incepem sa auzim vocea puternica a ingerului cazut. Aceasta voce nu se opreste niciodata din judecatile sale. Ea ne spune ce este bine si ce este rau, ce este frumos si ce este urat. Asa se naste in mintea noastra povestitorul, care devine apoi din ce in ce mai puternic, caci noi il hranim cu credinta noastra.
Raiul exista, dar nu apare decat prin deschiderea ochilor spirituali, atunci cand incepem sa percepem lumea prin ochii adevarului. De indata ce minciunile ne capteaza atentia, ochii nostri spirituali se inchid. Iesim astfel din visul raiului si incepem sa visam visul adului.
Raiul ne apartine tuturor, caci noi suntem copiii raiului. Vocea din capul nostru nu ne apartine, caci atunci cand ne nastem, nu ne nastem cu ea. Gandirea apare ulterior, prin invatare. Incepem prin a invata limbajul, apoi diferite puncte de vedere, si in sfarsit toate aceste judecati si minciuni. Vocea cunoasterii se naste odata cu acumularea de cunostinte.
Inainte de a ne hrani cu minciunile care apar odata cu cunoasterea, noi traim in adevar.Noi rostim altceva decat adevarul. Traim in iubire, fara nici un pic de teama. De indata ce apare cunoasterea ,incepem sa ne judecam pe noi insine. Nu ne mai simtim suficienti de buni, devenim vinovati , ne rusinam si simtim nevoia de a fi pedepsiti. Incepem sa visam numai minciuni, si ne separam astfel de Dumnezeu.
Din clipa in care ne separam de Dumnezeu, incepem cautarea lui, a iubirii pe care suntem convinsi ca am pierdut-o. Oamenii cauta incontinuu dreptatea, frumusetea, adevarul- adica exact ceea ce erau inainte de a cadea in capcana marelui mincinos. In realitate, ea isi cauta propriul sine.
DON MIGUEL RUIZ&JANET MILLS ,,VOCEA CUNOASTERII,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu