Cum se poate elibera Mintea de propria ei conditionare?
Pentru a fi liber de conditionare trebuie sa intelegi ce este Mintea.
Ce este Mintea?
Desigur, ea nu este creierul...Cand spui, "Gandesc", ce intelegi prin Gandire?Cand ai un Gand, ce are loc in Realitate? Care este Sursa Gandului? Este Trecutul in legatura cu Prezentul, nu-i asa? Trecutul raspunde la Prezent, si acel raspuns il numim Gand.
Deci Gandul este rezultatul Trecutului.
Ce este trecutul?
Exista Ieri in termeni de Timp cronologic si exista Ieri in sens psihologic alcatuit din rezidurile experientei de Ieri. Pentru moment nu ne referim la Trecutul Cronologic ci la aceste reziduri care sunt facute din memoria experientelor noastre trecute. De vreme ce Gandirea se intemeiaza pe Trecut, este rezultatul Timpului - Timpul fiind continuitatea memoriei, poate exista libertate de acea continuitate doar cand fiecare experienta este inteleasa in totalitate si astfel nu lasa nici un reziduu. Mintea nu poate intalni nimic nou cat timp este incarcata cu memoriile psihologice ale lui Ieri, poate fi libera de Trecut doar cand nu mai exista acest fundal al memoriei.
Ceea ce numim Gandire este raspunsul memoriei si fara memorie nu exista Gandire, deci trebuie sa luam in considerare Memoria...Exista o memorie a faptelor si o memorie psihologica. Pentru a sti cum sa construiesti un pod trebuie sa ai memoria faptelor...A te lipsi de memoria faptelor inseamna a sfarsi intr-un azil.
Dar ce este procesul memoriei psihologice?
Memoria psihologica este evident rezultatul experientelor care nu au fost pe deplin intelese si blocheaza intelegerea noilor experiente. Cand te intalnesti cu mine, pe mine ma intalnesti sau intalnesti memoriile tale despre mine? Daca iti privesti propria Minte vei vedea ca raspunsul ei este intodeauna din fundalul memoriei, al traditiei, al influentelor mediului, cum se naste aceasta memorie?
De ce mintea este asa de incarcata cu memorie? Exista Gandire care sa nu fie incarcata cu memorie? Daca Gandirea nu este incarcata cu memorie, nu exista nimic din trecut, dar gandirea este memoria, nu-i asa?
Sa privim problema diferit, vreau sa fiu liber de conditionarea mea, de aceea spun ca sunt diferit de Gandire. Aceasta inseamna ca "Eu" este o dorinta, o pofta, care
s-a separat de Gandire - gandirea fiind Memoria. Dar este acest "Eu" diferit de memorie? Cel care analizeaza este diferit de ceea ce analizeaza, ganditorul este separat de Gandire? Aceasta este ceea ce discutam. Daca ganditorul este separat de Gandire atunci ganditorul poate opera asupra Gandirii, deci el poate face ceva cu Gandirea, dar daca ganditorul nu este separat de Gandire, daca Gandirea si ganditorul sunt una, daca nu exista "Eu" separat de calitati, atunci problema este complet diferita. Tebuie sa fim foarte clari asupra acestui punct pentru ca din el reies multe lucruri. Cand spui "Eu trebuie sa imi controlez gandurile", este controlorul diferit de ceea ce controleaza, ganditorul separat de gandurile sale? Daca nu ai Ganduri, unde este acest "tu"?
Indeparteaza gandurile si ganditorul nu mai exista, si totusi noi am divizat ganditorul de gandurile sale.
Tu spui Eu sunt separat de gandurile mele pentru ca Eu Sunt permanent in Timp ce gandurile mele vin si se duc". A spune "Eu sunt permanent" cere Gandire, astfel sensul permanentei este rezultatul Gandirii. Cu alte cuvinte, ceea ce este nepermanent, ceea ce vine si pleaca, creaza o entitate separata de ea pe care o numeste "Eu" permanent. Evident, nu poti gandi despre ceva ce nu cunosti, de aceea, ceea ce numesti permanentul este produsul Gandirii, nu este ceva dincolo de Gandire. Deci cand spui "Eu sunt permanent, doar gandurile mele vin si pleaca", este "Eu-l", acesta fiind ganditorul, intr-adevar permanent? Nu este "Eu-l" deasemenea rezultatul gandirii? Desigur, prin Gandire realizezi ca Esti.
Sa ne apropiem altfel de problema...
In momentul experientei esti Constient de un Eu care experimenteaza?
Intr-un acces brusc de manie, esti Constient ca esti furios? In momentul maniei nu exista nici experimentator nici ceea ce se experimenteaza, exista doar o stare de experimentare. Doar cand trece starea spui "Am fost furios"...In starea de experimentare nu exista nici experimentator nici ceea ce se experimenteaza. Exista doar o stare de experimentare. Cand cineva este consumat de un sentiment, toate celelalte sentimente dispar. Celelalte sentimente pot aparea o secunda mai tarziu, dar in momentul experimentarii nu exista experimentator separat de experienta. Deci exista un Ganditor diferit de Gandire? Fara Gandire, unde este Ganditorul? Desigur, intai este Gandirea si apoi Ganditorul...Ganditorul este creat din Gandire...Gandirea stabileste Ganditorul, "Eu-l" ca entitate permanenta, dar este "Eu-l" permanent?
Nu te poti Gandi la necunoscut, te poti Gandi doar la ceva ce Cunosti.
Spui ca ai un sentiment ca exista ceva permanent dincolo de impermanenta gandirii...Dar a spune acest lucru inseamna a aduce permanentul in campul gandirii, prin urmare tu deja cunosti ceea ce este, dar acest lucru fiind deasemenea un produs al Gandirii, nu este permanent...Necunoscutul - Dumnezeu, Adevarul sau cum vreti - poate fi gasit doar cand procesul Gandirii inceteaza, nu prin impingerea Gandirii din ce in ce mai inapoi, care ramane inca un produs al Mintii, o dorinta de a fi in siguranta. Gandirea nu se poate muta niciodata de la Cunoscut la Necunoscut.
De aceea este importanta eliberarea Mintii de cunoscut - si asta este tot ceea ce poti sa faci...Nu te poti gandi la Dumnezeu...Daca te Gandesti la Dumnezeu, este propria ta proiectie si de aceea nu are Realitate.
Ganditorul este separat de Gandirea sa pentru ca vedem nepermanta gandirii, am stabilit ganditorul ca entitate permanenta pentru ca nu putem tolera nepermanenta, nu putem suporta sa spunem "Eu sunt trecator"...
Domnilor, priviti numai acest Adevar...
Am separat ganditorul de gandire pentru ca dorim sa fim permanenti, Mintea doreste sa traiasca intr-o stare de securitate, de aceea refuza sa infrunte faptul nepermanentei...Pentru a afla ce este dincolo de cuvinte Mintea trebuie sa inceteze sa Gandeasca in termeni de cuvinte, adica procesul Gandirii trebuie sa inceteze complet...Cand procesul gandirii inceteaza, exista altceva, dar pentru ca procesul Gandirii sa inceteze trebuie sa il aprofundam si sa vedem cat este de inselator.
Nu putem cunoaste Adevarul fara ca intai sa cunoastem Falsul ca fiind Fals si sa il eliminam. Putem discuta despre cum inceteaza procesul Gandirii dar nu si despre ce se afla dincolo de cunoscut, ceea ce ar fi copilaresc. Pentru a descoperi ceea ce este dincolo de usa trebuie mai intai sa aflam cum sa ajungem la usa si sa o deschidem...Acesta este inceputul auto-examinarii si atunci suntem in intregime raspunzatori pentru propria noastra intelegere...
13 noiembrie 1948, New Delhi, India http://silentiumlink.blogspot.com/2009/10/elibereaza-mintea-de-propria.html
Jiddu Krishnamurti
Pentru a fi liber de conditionare trebuie sa intelegi ce este Mintea. Ce este Mintea?
Desigur, ea nu este creierul...Cand spui, "Gandesc", ce intelegi prin Gandire?Cand ai un Gand, ce are loc in Realitate? Care este Sursa Gandului? Este Trecutul in legatura cu Prezentul, nu-i asa? Trecutul raspunde la Prezent, si acel raspuns il numim Gand.
Deci Gandul este rezultatul Trecutului.
Ce este trecutul?
Exista Ieri in termeni de Timp cronologic si exista Ieri in sens psihologic alcatuit din rezidurile experientei de Ieri. Pentru moment nu ne referim la Trecutul Cronologic ci la aceste reziduri care sunt facute din memoria experientelor noastre trecute. De vreme ce Gandirea se intemeiaza pe Trecut, este rezultatul Timpului - Timpul fiind continuitatea memoriei, poate exista libertate de acea continuitate doar cand fiecare experienta este inteleasa in totalitate si astfel nu lasa nici un reziduu. Mintea nu poate intalni nimic nou cat timp este incarcata cu memoriile psihologice ale lui Ieri, poate fi libera de Trecut doar cand nu mai exista acest fundal al memoriei.
Ceea ce numim Gandire este raspunsul memoriei si fara memorie nu exista Gandire, deci trebuie sa luam in considerare Memoria...Exista o memorie a faptelor si o memorie psihologica. Pentru a sti cum sa construiesti un pod trebuie sa ai memoria faptelor...A te lipsi de memoria faptelor inseamna a sfarsi intr-un azil.
Dar ce este procesul memoriei psihologice?
Memoria psihologica este evident rezultatul experientelor care nu au fost pe deplin intelese si blocheaza intelegerea noilor experiente. Cand te intalnesti cu mine, pe mine ma intalnesti sau intalnesti memoriile tale despre mine? Daca iti privesti propria Minte vei vedea ca raspunsul ei este intodeauna din fundalul memoriei, al traditiei, al influentelor mediului, cum se naste aceasta memorie?
De ce mintea este asa de incarcata cu memorie? Exista Gandire care sa nu fie incarcata cu memorie? Daca Gandirea nu este incarcata cu memorie, nu exista nimic din trecut, dar gandirea este memoria, nu-i asa?
Sa privim problema diferit, vreau sa fiu liber de conditionarea mea, de aceea spun ca sunt diferit de Gandire. Aceasta inseamna ca "Eu" este o dorinta, o pofta, care
s-a separat de Gandire - gandirea fiind Memoria. Dar este acest "Eu" diferit de memorie? Cel care analizeaza este diferit de ceea ce analizeaza, ganditorul este separat de Gandire? Aceasta este ceea ce discutam. Daca ganditorul este separat de Gandire atunci ganditorul poate opera asupra Gandirii, deci el poate face ceva cu Gandirea, dar daca ganditorul nu este separat de Gandire, daca Gandirea si ganditorul sunt una, daca nu exista "Eu" separat de calitati, atunci problema este complet diferita. Tebuie sa fim foarte clari asupra acestui punct pentru ca din el reies multe lucruri. Cand spui "Eu trebuie sa imi controlez gandurile", este controlorul diferit de ceea ce controleaza, ganditorul separat de gandurile sale? Daca nu ai Ganduri, unde este acest "tu"?
Indeparteaza gandurile si ganditorul nu mai exista, si totusi noi am divizat ganditorul de gandurile sale.
Tu spui Eu sunt separat de gandurile mele pentru ca Eu Sunt permanent in Timp ce gandurile mele vin si se duc". A spune "Eu sunt permanent" cere Gandire, astfel sensul permanentei este rezultatul Gandirii. Cu alte cuvinte, ceea ce este nepermanent, ceea ce vine si pleaca, creaza o entitate separata de ea pe care o numeste "Eu" permanent. Evident, nu poti gandi despre ceva ce nu cunosti, de aceea, ceea ce numesti permanentul este produsul Gandirii, nu este ceva dincolo de Gandire. Deci cand spui "Eu sunt permanent, doar gandurile mele vin si pleaca", este "Eu-l", acesta fiind ganditorul, intr-adevar permanent? Nu este "Eu-l" deasemenea rezultatul gandirii? Desigur, prin Gandire realizezi ca Esti.
Sa ne apropiem altfel de problema...
In momentul experientei esti Constient de un Eu care experimenteaza?
Intr-un acces brusc de manie, esti Constient ca esti furios? In momentul maniei nu exista nici experimentator nici ceea ce se experimenteaza, exista doar o stare de experimentare. Doar cand trece starea spui "Am fost furios"...In starea de experimentare nu exista nici experimentator nici ceea ce se experimenteaza. Exista doar o stare de experimentare. Cand cineva este consumat de un sentiment, toate celelalte sentimente dispar. Celelalte sentimente pot aparea o secunda mai tarziu, dar in momentul experimentarii nu exista experimentator separat de experienta. Deci exista un Ganditor diferit de Gandire? Fara Gandire, unde este Ganditorul? Desigur, intai este Gandirea si apoi Ganditorul...Ganditorul este creat din Gandire...Gandirea stabileste Ganditorul, "Eu-l" ca entitate permanenta, dar este "Eu-l" permanent?
Nu te poti Gandi la necunoscut, te poti Gandi doar la ceva ce Cunosti.
Spui ca ai un sentiment ca exista ceva permanent dincolo de impermanenta gandirii...Dar a spune acest lucru inseamna a aduce permanentul in campul gandirii, prin urmare tu deja cunosti ceea ce este, dar acest lucru fiind deasemenea un produs al Gandirii, nu este permanent...Necunoscutul - Dumnezeu, Adevarul sau cum vreti - poate fi gasit doar cand procesul Gandirii inceteaza, nu prin impingerea Gandirii din ce in ce mai inapoi, care ramane inca un produs al Mintii, o dorinta de a fi in siguranta. Gandirea nu se poate muta niciodata de la Cunoscut la Necunoscut.
De aceea este importanta eliberarea Mintii de cunoscut - si asta este tot ceea ce poti sa faci...Nu te poti gandi la Dumnezeu...Daca te Gandesti la Dumnezeu, este propria ta proiectie si de aceea nu are Realitate.
Ganditorul este separat de Gandirea sa pentru ca vedem nepermanta gandirii, am stabilit ganditorul ca entitate permanenta pentru ca nu putem tolera nepermanenta, nu putem suporta sa spunem "Eu sunt trecator"...
Domnilor, priviti numai acest Adevar...
Am separat ganditorul de gandire pentru ca dorim sa fim permanenti, Mintea doreste sa traiasca intr-o stare de securitate, de aceea refuza sa infrunte faptul nepermanentei...Pentru a afla ce este dincolo de cuvinte Mintea trebuie sa inceteze sa Gandeasca in termeni de cuvinte, adica procesul Gandirii trebuie sa inceteze complet...Cand procesul gandirii inceteaza, exista altceva, dar pentru ca procesul Gandirii sa inceteze trebuie sa il aprofundam si sa vedem cat este de inselator.
Nu putem cunoaste Adevarul fara ca intai sa cunoastem Falsul ca fiind Fals si sa il eliminam. Putem discuta despre cum inceteaza procesul Gandirii dar nu si despre ce se afla dincolo de cunoscut, ceea ce ar fi copilaresc. Pentru a descoperi ceea ce este dincolo de usa trebuie mai intai sa aflam cum sa ajungem la usa si sa o deschidem...Acesta este inceputul auto-examinarii si atunci suntem in intregime raspunzatori pentru propria noastra intelegere...
13 noiembrie 1948, New Delhi, India http://silentiumlink.blogspot.com/2009/10/elibereaza-mintea-de-propria.html
Jiddu Krishnamurti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu