Exista un conflict in interiorul mintii umane, intre ceea ce este si ceea ce nu este adevarat, intre adevar si minciuna. Rezultatul credintei in adevar este bunatatea, iubirea, fericirea. Rezultatul credintei in minciuni si in apararea acestora este injustitia si suferinta- nu umai la nivel social ci si individual.
Intreaga drama pe care o sufera oamenii este rezultatul credintei lor in minciuni, indeosebi legate de ei insisi. Prima minciuna in care cred este aceea ca nu sunt: nu sunt asa cum ar trebui sa fiu, nu sunt perfect. Adevarul este ca orice om este perfect din nastere , pentru ca nu exista altceva decat perfectiune.
Majoritatea oamenilor nu stiu ce sunt ei in realitate, dar stiu foarte bine ce nu sunt. Ei isi creeaza o anumita imagine despre perfectiune, o poveste despre ceea ce ar trebui sa fie, dupa care pornesc in cautarea respectivei imagini. Imaginea reprezinta o minciuna, dar ei isi investesc credinta in ea. In continuare construiesc o intreaga structura de minciuni pentru a o sustine.
Credinta reprezinta o forta atotputernica in oameni. Daca ne investim credinta intr-o minciuna, aceasta capata putere de adevar pentru noi. Daca suntem convinsi ca nu suntem suficienti de buni, vointa noastra ni se va implini(,,Faca-se voia Ta!,,). Daca suntem convinsi ca vom da gres, vom da, atat de mare este puterea si magia credintei.
Multi oameni percep adevarul cu ajutorul simturilor lor, dar atunci cand incearca sa-l descrie in cuvinte nu reusesc decat sa spuna o poveste care distorsioneaza acest adevar. Chiar daca pentru noi are valoare de adevar, nu inseamna ca povestea noastra are aceeasi valoare si pentru cei din jur.
Orice om este un povestitor care are un punct unic de vedere. Daca vom intelege acest lucru nu vom mai simti nevoia sa ne impunem propriile povesti celor din jur sau sa ne aparam convingerile. Dimpotriva, ne vom considera un fel de artisti, care au dreptul de a-si crea arta asa cum doresc.
DON MIGUEL RUIZ
&
JANET MILLS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu