Natura

  Depindem de natura nu doar pentru supravietuirea noastra fizica. Avem nevoie de natura si pentru a gasi drumul spre casa, spre iesirea din inchisoarea propriei noastre minti. Ne-am ratacit in a gandi, a face, a ne aminti, a anticipa - intr-un labirint de complexitatisi intr-o lume de probleme.

 Am uitat ceea ce pietrele, plantele si animalele inca stiu. Am uitat cum sa traim doar pentru a fi - sa fim linistiti, sa fim noi insine, sa fim unde e viata; clipa Acum si Aici.

  Atunci cand supui atentiei ceva natural, ceva care a capatat existenta fara interventia omului, pasesti in afara inchisorii gandirii conceptualizate si, intr-o oarecare masura , participi conectat la Fiinta in care tot ceea ce este natural inca exista.
  Daca iti indrepti atentia catre o piatra, un pom sau un animal nu inseamna ca te gandesti la aceasta, ci pur si simplu il percepi, il pastrezi in constiinta ta.
  Ca urmare ceva din esenta lui se transmite catre tine. Poti sa simti cat de linistit este, si in acelasi timp vei simti cum din interior te invaluie si pe tine linistea. Simti cat de mult se bazeaza pe Fiinta - e una cu ceea ce este si unde este. Intelegand acest lucru, ajungi si tu intr-un loc de odihna situat in sinele tau.

  Cand te plimbi sau te odihnesti in natura, sarbatoreste acest moment. Stai nemiscat. Priveste. Asculta. Vezi cum fiecare animal si fiecare planta sunt identice cu sine. Spre deosebire de oameni, ele nu se disociaza. Nu traiesc prin intermediul imaginilor de sine , astfel incat nu au nevoie sa se ingrijoreze daca sunt la nivelul acelor imagini. Caprioara este ea insasi. Narcisa este ea insasi.
  Fiecare lucru din natura este nu numai una cu el insusi, dar si una cu totalitatea. Ele nu s-au smuls din tesatura intregului avand pretentia de a avea o existenta separata: ,,eu,, si restul universului.
  Contemplarea naturii te poate elibera de acest ,,eu,, , cel care provoaca atatea necazuri.

  Fii constient de nenumaratele sunete ale naturii - fosnetul frunzelor in vant, zgomotul facut de picaturile de ploaie, zumzetul insectelor, primul cantec al pasarilor in zori. Abandoneaza-te actului ascultarii. Dincolo de sunete exista ceva grandios: o sacralitate care nu poate fi inteleasa cu ajutorul gandurilor.

  Nu tu ti-ai creat corpul si nici nu ii poti controla functiile. O inteligenta mai mare decat mintea omeneasca lucreaza pentru aceasta, aceeasi care are grija de toata natura. Nu te poti apropia mai mult de acea inteligenta decat fiind constient de propriul tau camp de energie interioara - simtind viata, prezenta din corpul tau care da nastere vietii.

  Adesea, cheful de joaca si bucuria unui caine, iubirea sa neconditionata si disponobilitatea de a sarbatori viata in fiecare moment contrasteaza puternic cu starea interioara a stapanului acelui animal - deprimat, anxios, impovarat de probleme, pierdut in ganduri, absent din singurul loc si unicul timp care exista : Aici si clipa Acum. Astfel incat iti vine sa te intrebi: cum reuseste cainele sa ramana atat de vesel si sanatos daca traieste langa acea persoana?

  Atunci cand percepi natura numai prin intermediul mintii si al gandirii, nu-i poti simti viata ,existenta.Ii vezi doar forma si nu esti constient de viata dinauntrul acesteia - misterul sacru. Gandirea reduce natura la o marfa de care te poti folosi pentru a obtine profit, informatii sau un alt scop utilitar. Padurea straveche se transforma in lemn de foc, pasarea intr-un proiect stiintific, iar muntele in ceva ce trebuie exploatat sau cucerit.
  Cand percepi natura goleste-ti mintea de ganduri. Daca te apropii de natura in acest fel, ea iti va raspunde si va participa la evolutia constiintei omenesti si planetare.

 Observa cat de prezenta este o floare, cum se preda vietii.

 Ai privit cu adevarat la planta ce o ai in casa? Ai dat voie acelei fiinte familiare si totusi misterioase careia noi ii spunem ,, planta,, sa te initieze in secretele ei? Ai remarcat cat de profund  de linistita este? Cum e inconjurata de un camp de linise? In momentul in care ajungi sa fii constient de efluviile de liniste si impacare ale plantei, aceasta va deveni profesorul tau.
  Uita-te la o floare, un animal, un copac si observa cum se relationeaza la Fiinta. ESTE el insusi. Gasesti o demnitate extraordinara, inocenta si sfintenie. Oricum, ca sa vezi acest lucru, trebuie sa depasesti obiceiul mental de a numi si cataloga. In clipa in care poti privi dincolo de catalogarile mentale,vei simti acea dimensiune inefabila a naturii care nu poate fi inteleasa prin intermediul gandirii sau perceputa cu ajutorul simturilor. Este o armonie, o sacralitate care nu numai ca impregneaza toata natura, dar se gaseste si in interiorul tau.

  Aerul pe care il respiri este natura, asa cum este insusi procesul respiratiei.
  Acorda atentie respiratiei si da-ti seama ca nu tu faci acest lucru. Este respiratia naturii. Daca ar trebui sa-ti aduci aminte sa respiri, in scurt timp ai muri, iar daca ai incerca sa te opresti di respirat, natura ar invinge.
  Te reconectezi cu natura in cel mai intim si puternic mod: devenind constient de respiratia ta si invatand sa-ti pastrezi atentia focalizata pe aceasta. Este un lucru care vindeca si da puteri. El provoaca o schimbare a constiintei de la lumea conceptuala a gandirii la domenul interior al constiintei neconditionate.
  Ai nevoie de natura sa fie profesorul care te invata sa te reconectezi cu Fiinta. Dar nu doar tu ai nevoie de natura; si ea are nevoie de tine.
  Nu esti separat de natura. Suntem toti parte a Vietii Unice care se manifesta in nenumarate forme interconectate. Cand recunosti sacralitatea, frumusetea, incredibila liniste si demnitate care exista intr-o floare sau un copac, adaugi ceva florii sau copacului. Prin recunoasterea si prin constiinta ta, si natura ajunge sa se cunoasca pe sine. Ea ajunge sa-s cunoasca frumusetea si sacralitatea prin tine!

 Un vast spatiu tacut tine toata natura in imbratisarea sa. DE asemenea si pe tine. 

 Doar daca percepi interioritatea ai acces la linistea  in care traiesc pietrele, plantele si animalele. Abia atunci cand mintea ta zgomotoasa se linisteste, te poti conecta cu natura la un nivel profund si poti pasi dincolo de sentimentul de disociere nascut din prea multa gandire.

 Gandirea este o etapa din evolutia vietii. Natura exista in linistea inocenta care este anterioara aparitiei gandirii. Copacul, floarea, pasarea, piatra nu sunt constiente de frmusetea si sacralitatea lor. Cand oamenii ating acea liniste, ei pasesc dincolo de gandire. Intr-o dimensiune suplimentara gandirii, a constiintei, in linistea care este dincolo de gand.
  Natura ta te poate apropia de liniste. Acesta este darul ei pentru tine. Cand percepi si te regasesti cu  natura in regatul   linistii, acest regat este imbibat de constiinta ta. Acesta este darul tau pentru natura.

  Prin tine, natura devine constienta de ea insasi. Natura te asteapta de milioane de ani.
   ,, ECKHART  TOLLE,,