RO - Ralph Ring (2006) [Română]

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca ai ocazia astazi sa influientezi viata cuiva in bine. Prinde aceasta ocazie.

Cineva are nevoie de ceva de la tine, si va veni direct la tine pentru a-l obtine. Cineva - prieten sau strain, nu stiu - iti va iesi in cale in urmatoarele ore, cautand cel mai important cadou pe care i-l poti oferi: inaltarea sufletului.

Ce ai tu de facut: sa il redai lui insusi. Gaseste o cale care sa le permita sa se simta bine in pielea lor. O poti face doar cu un cuvant, un zambet. Vei stii de ce e nevoie in momentul respectiv!

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

Sexualitate si Spiritualitate

Sexualitate şi spiritualitate
 

	Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe Dragi prieteni mă bucur să fiu din nou cu voi. Când mă uit la voi, eu nu văd atât de mult corpul fizic pe care-l vedeţi voi când vă priviţi în oglindă. Partea voastră lăuntrică este cea pe care o văd şi o simt. Mişcarea lăuntrică a gândurilor, sentimentelor şi emoţiilor voastre. Sunt aici pentru a vă susţine în călătoria voastră. Este un subiect pe care aş dori să-l discutăm azi şi care a avut un mare impact asupra voastră de-a lungul istoriei voastre pe pământ. Este vorba despre sexualitate şi despre cum este ea experimentată de către bărbaţi şi de către femei. Nu este un subiect uşor. Sexualitatea a devenit împovărată de multe judecăţi, temeri şi emoţii. Cu greu orice aspect al ei mai este spontan şi de la sine înţeles. Este ca şi cum am spune că aspectul copilăresc al sexualităţii, aspectul copilului inocent care explorează liber, s-a pierdut. Sunteţi plini de frică şi de tensiuni atunci cînd vine vorba să vă exprimaţi sexualitatea. Aş vrea să abordez această povară în acest mesaj, dar mai întâi aş dori să spun câte ceva despre ce semnificaţie are sexualitatea din punct de vedere spiritual. Sexualitatea este dansul împreună al celor două energii, masculină şi feminină. La origini sexualitatea a fost mai mult decât un simplu act fizic. A fost menită să fie un dans în care să participe toate nivelele sau aspectele voastre şi ale partenerului vostru. Voi face distincţie între patru nivele sau aspecte care pot juca un rol în acest dans al energiilor. Cele patru aspecte ale experienţei sexuale Primul este la nivel fizic, aspectul corpului fizic. Corpul este inocent. Corpul cunoaşte dorinţa sexuală şi pofta şi aceasta este ceva ce este prezent în mod spontan în interiorul corpului. Corpul urmăreşte satisfacerea dorinţelor sale şi omul este, sau coştiinţa sufletului din om, cel care determină modul în care dorinţa sexuală este aplicată şi manifesată. Repet, corpul este inocent. El cunoaşte pofta şi dorinţa. Nu este nimic greşit în asta. Poate fi o sursă de distracţie, joc şi plăcere. Dar corpul singur nu poate alege modul în care îşi va exprima energia sexuală. Voi, fiinţa umană sunteţi cea care este responsabilă şi corpul are nevoie de conducerea voastră. Când vă doriţi să experimentaţi sexualitatea în modul cel mai iubitor, sediul conducerii va fi în inimă. Când vă lăsaţi inima să se ocupe de energia voastră sexuală, ea va găsi expresia cea mai plină de bucurie. Alternativa este să vă lăsa gândurile (judecăţile) sau emoţiile să conducă fluxul sexual şi veţi vedea că acest lucru va cauza mai multe blocaje în energia voastră, dar voi vorbi despre acest lucru mai jos. Al doilea aspect al dansului sexual pe care aş vrea să-l disting este nivelul emoţional. Unirea sexuală este un act profund emoţional. Dacă ignoraţi acest aspect, voi nu sunteţi pe deplin prezenţi în act şi vă excludeţi singuri de la reala semnificaţie a sexualităţii. În precedentul channeling, numit ” Confruntarea cu emoţiile ”, am intrat pe larg în problemele emoţiilor. Am evidenţiat puternicele emoţii ale fricii, furiei şi tristeţii şi am discutat despre cum vă pot ele scoate din centrul vostru. Când oricare dintre aceste emoţii puternice sunt prezente într-o relaţie dintre doi oameni şi ele nu sunt conştient recunoscute şi abordate, ele vor ieşi la suprafaţă atunci când ei sunt intim împreună. Aceste emoţii pot cauza reacţii psihologice de rezistenţă sau de închidere când sunt intim fizic împreună, sau corpul poate fi în imposibilitatea de a simţi poftă sau excitare. Ori de câte ori apar aceste blocaje psihologice sau fizice, este important să vă confruntaţi cu ele la nivelul la care ele au apărut: nivelul emoţional. Când încercaţi să delimitaţi simptomele fizice fără să vă uitaţi la dinamica emoţională ce stă la bază, sunteţi lipsiţi de respect faţă de voi înşivă şi faţă de corpul vostru. Când corpul se opune intimităţii, el vă trimite un mesaj, pur şi clar, că există un blocaj emoţional. Acest fapt se poate datora unei probleme dintre voi şi partenerul vostru, sau poate fi o rană emoţională pe care o purtaţi în voi din trecut. Orice ar fi, aceasta trebuie abordată şi îngrijită în cel mai blând şi iubitor mod astfel încât energia sexuală să poată curge din nou liber. După nivelul emoţional urmează nivelul inimii, care este sediul sentimentelor. În acelaşi channeling pe care tocmai l-am menţionat (”Confruntarea cu emoţiile”) am făcut distincţia între emoţii şi sentimente. Sentimentele aparţin de domeniul intuiţiei şi cunoaşterii interioare. Partea voastră sentimentală vă vorbeşte prin şoapte liniştite, pline de înţelepciune şi de compasiune. Ca natură emoţiile sunt mult mai puternice şi le numim ”reacţii ale neînţelegerii” pentru că asta sunt ele în esenţă :explozii ale neînţelegii a ceea ce se întâmplă cu voi. ( Vedeţi channelingul pentru clarificare) Când între partenerii sexuali se deschide inima, atunci între ei există încredere, iubire şi siguranţă. Când inima este prezentă într-o întâlnire sexuală, voi îi permiteţi intuiţiei voastre să ia act de ceea ce se petrece între voi atunci când ajungeţi intimi fizic. Nu vă ascundeţi emoţiile, vorbiţi deschis. Dureri vechi pot ieşi la suprafaţă şi ele sunt acceptate ca atare. Sunteţi acceptaţi aşa cum sunteţi şi acest tip de acceptare este cea mai mare putere de vindecare care există. Când vă conectaţi energia inimii cu energia sexuală, poate avea loc o mare vindecare într-o zonă în care este mare nevoie de ea. Cu toate acestea, inima poate juca deasemenea un rol subtil în a vă preveni în experimentarea sexualităţii într-un mod iubitor, plin de bucurie. Inima se poate închide singură în faţa bucuriei sexualităţii din diferite motive. În primul rând ar putea fi o dorinţă a inimii să se ridice deasupra realităţii pământ. În al doilea rând ar putea fi în joc dogmele religioase care nu lasă inima să se deschidă către ceea ce este sexualitatea cu adevărat. Vreau să fac o alocuţiune despre ambele probleme acum. Inima poate avea o puternică înclinaţie în a se ridica deasupra planului dens al realităţii materiale. Este un fel de dor de casă. Ar putea fi o dorinţă de unitate care nu vizează deloc uniunea sexuală, dar care ,de fapt, poartă în ea o subtilă respingere a tărâmului pământ ( şi a sexualităţii de asemenea). Mulţi dintre voi cunosc dorinţa de a transcende această realitate. Mulţi dintre voi îşi amintesc energia iubirii şi armoniei pe care au experimentat-o în tărâmurile non-materiale înainte de încarnarea pe pământ. Inimile voastre strigă după uşurinţa şi luminozitatea acestei vibraţii. Voi încercaţi să sorbiţi din această energie atunci când meditaţi. Adesea chakrele superioare sunt activate în acest fel, adică inima, gâtul, cel de-al treilea ochi şi chakra coroană. Ele se deschid, în timp ce cele trei chakre inferioare (plexul solar, chakra ombilicală şi coccisul) care sunt vitale sinelui vostru pământesc sunt mai mult sau mai puţin abandonate. Într-un mod mult mai nenatural, aceasta se întâmplă atunci când luaţi droguri. Atunci când luaţi substanţe care expansionează mintea, chakrele superioare sunt artificial deschise şi temporar puteţi experimenta extazul şi beatitudinea care vă fac să uitaţi de aspectul dens şi greu al realităţii pământ. Deşi dorinţa şi dorul de transcendenţă sunt de înţeles, este important să faceţi pace cu realitatea pământ. Altfel veţi crea o separare artificială între partea de sus şi partea de jos a câmpului vostru energetic. Veţi acorda preferinţă în a fi în partea de sus a aurei voastre cu conştiinţa şi vă veţi creşte o subtilă sau evidentă rezistenţă la realitatea corpului, a emoţiilor şi a sexualităţii. Aceasta crează un dezechilibru în câmpul vostru energetic. Când vă este dor de casă în acest mod, încercaţi să simţiţi motivul şi scopul pentru care sunteţi pe pământ chiar acum. Motivul pentru care sunteţi aici nu este de a transcede pământul ci de a aduce ”Acasă” jos pe pământ. Aceasta este o călătorie sacră. Al doilea motiv pentru care inima este reticentă faţă de sexualitate sunt dogmele religioase, adesea provenind din vieţile anterioare. Pot fi vieţi în care aţi făcut jurământ de castitate sau în care aţi fost învăţaţi să simţiţi ruşine sau vinovăţie pentru plăcerile trupeşti şi sexualitate. Aceste energii pot persista încă în inima voastră. Din cauza lor voi puteţi avea judecăţi negative despre sau o rezistenţă subtilă faţă de intimitatea fizică. Aceste judecăţi şi sentimente nu se bazează pe adevăr. Din nou vreau să vă spun că în sine corpul este inocent. Pofta, dorinţa şi toate procesele fizice care vă fac să doriţi uniunea sexuală sunt procese naturale, sănătoase. Dezechilibrele care apar în zona sexualităţii sunt aproape întotdeauna datorate nivelelor non-fizice, despre care tocmai am discutat. Cel de-al patrulea nivel şi ultimul este aspectul minţii. La nivel mental pot fi credinţe morale sau spirituale care vă opresc să vă bucuraţi de sexualitate. Cele mai multe dintre aceste credinţe sunt de natură religioasă. La nivel spiritual voi puteţi simţi că, corpul fizic este un fel de închisoare. Realitatea non-fizică a ”planurilor superioare”( aşa cum voi le numiţi, nu Eu) sunt atât de glorificate încât realitatea fizică devine subevaluată. Acest lucru apare frecvent printre Lucrătorii în Lumină. În special printre ei există de multe ori o rezistenţă la plăcerea şi bucuria pe care o poate oferi sexualitatea. Acest lucru rezultă în parte din credinţele morale şi religioase şi parţial din lipsa de experienţă în acest aspect al vieţii. Multe suflete Lucrători în Lumină şi-au petrecut multe vieţi ca preoţi, călugăriţe sau roluri similare, retraşi din comunitate, fără un partener sau o familie. Ei s-au focalizat atât de mult pe spiritualitate încât zona sexualităţii a fost neglijată. Persoanele spirituale sau religioase adesea manifestă o lipsă de respect faţă de corp în expresia lui naturală. Acesta este un lucru cu adevărat regretabil deoarece corpul este expresia în materie care, din partea noastră este considerată ca fiind cea mai sacră călătorie prin care un suflet trece. Să semănaţi şi să culegeţi seminţele divinităţii voastre atât de departe de casă în realitatea materiei şi formei este un angajament sacru. Este un act divin, creator de cel mai înalt ordin. Poate că uneori s-a întâmplat să fiţi prezenţi lîngă cineva aflat pe patul de moarte sau aţi fost martori la naşterea unui copil. În acele momente sufletul iese sau intră în dansul lui cu  materia. Ambele momente sunt învăluite de o atmosferă de sacralitate. Puteţi simţi această adâncă, învăluitoare linişte plină de onoruri care anunţă plecarea sau sosirea unui suflet. În aceste momente, pe partea noastră a vălului, există cel mai mare respect pentru ceea ce faceţi voi. Dansul cu materia este sacru. Iar voi îl detestaţi atât de mult uneori ! Sexualitatea în adevăratul său înţeles este un dans cu materia în care în acelaşi timp se ridică deasupra materiei. Într-o exprimare de sine sexuală echilibrată voi transcendeţi realitatea materială fără a o ignora sau reprima, fără a abandona cele trei chakre inferioare şi fără a căuta extazul numai prin chakrele superioare. O sexualitate completă integrează toate nivelele fiinţei voastre. Sexualitatea este puntea de legătură  dintre materie şi spirit. Când doi oameni sunt intimi fizic într-un mod iubitor, toate celulele corpului lor vibrează puţin mai repede - ele încep să danseze puţin. Se deschide o poartă către o realitate energetică cu o vibraţie puţin mai ridicată şi o senzaţie mai luminoasă. După o unire sexuală în care totul din voi participă - corp, suflet şi minte - vă simţiţi liniştiţi şi bucuroşi în acelaşi timp. Este un extaz liniştit. Celulele corpului vostru au gustat energia iubirii şi în acel moment aţi adus realitatea Iubirii un pic mai aproape de voi. Voi aţi condus energia divină a Iubirii care doreşte atât de mult să curgă prin voi şi care are numai cel mai mare respect pentru natura voastră sexuală. Dacă energia tuturor celor patru nivele curge împreună într-o unire sexuală, acesta este un act de creaţie divină. Copilul care se naşte dintr-un astfel de act este foarte natural. Când dansul masculinului şi femininului este realizat într-un mod atât de plin de bucurie, numai bunătate şi dulceaţă pot veni din el. Dacă un copil este conceput în acest mod, el intră în realitatea pământului pe un tobogan de iubire şi lumină. Este cel mai iubitor bun venit pe care-l poate primi un suflet pe pământ. Deoarece energiile sexuale sunt atât de preţioase, vă rog : vă rugăm să fiţi respectuoşi cu sexualitatea voastră. Atunci când există probleme, temeri sau tensiuni în jurul sexualităţii voastre, nu judecaţi sexualitatea în sine şi nu renunţaţi la ea, pentru că este o parte naturală a voastră şi încă una sacră. Problemele sexuale şi bătălia dintre sexe Aş dori acum să intru în istoria sexualităţii şi apoi să spun câte ceva despre specificul problemelor pe care femeile şi bărbaţii le experimentează în zilele noastre în exprimarea lor de sine din punct de vedere sexual. Multe s-au întâmplat în domeniul sexualităţii. În esenţa sa sexualitatea poartă un mare potenţial al luminii, dar tot acolo se află şi potenţialul marilor abuzuri. Istoria despre care EU aş dori să vă vorbesc este una a puternicei bătălii dintre bărbat şi femeie. Această istorie este antică şi, de fapt, ea a început din timpul în care imperiile galactice extra-terestre au început să interfereze cu viaţa de pe pământ. (Vedeţi seria ”Lucrătorii în Lumină” pentru o prezentare mai detaliată a acestui proces) Înainte de aceasta pământul a fost un fel de paradis, o Grădină a Edenului în care frumuseţea şi inocenţa prevalau. Nu vom discuta această eră aici ci doar să reţineţi pur şi simplu că sunteţi în faza de sfârşit a unei puternice bătălii care este cu mult mai veche decât cei 5000 de ani de istorie scrisă. În ultima etapă a acestei istorii, bărbaţii în mod clar au jucat rolul agresorului şi al asupritorului. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Au fost timpuri în care femeia a fost mult mai puternică atât în viaţa publică cât şi în cea privată. Ea a asuprit energia masculină în moduri pe cât de crude pe atât de sadice. Femeia nu este în mod natural sexul oprimat şi supus, după cum ştiţi, şi nici nu ea este prin definiţie sexul cel mai iubitor. Stereotipurile voastre despre femei ca dulci dar lipsite de putere şi despre bărbaţi ca puternici dar insensibili spun mai multe despre ultima fază a istoriei mai sus menţionate decât despre bărbaţi şi femei ca atare. Au fost momente anterioare istoriei scrise în care societăţile matriarhale au fost considerate ca standard. În acele timpuri şi femeile îşi foloseau energiile în moduri distructive, fiind lipsite de respect faţă de forţa vieţii individuale şi creativitatea din fiecare fiinţă umană. A fost un timp în care femeile aveau putere asupra bărbaţilor. Femeile i-au controlat şi i-au manipulat pe bărbaţi folosind puterea emoţiei şi intuiţia cu care ele aveau o afinitate naturală. Ele şi-au folosit de asemenea abilităţile psihice pentru a-i controla pe bărbaţi. De exemplu erau sacrificii şi ritualuri în care bărbaţii erau torturaţi şi omorâţi. Doresc să subliniez pentru istoria voastră oficială că acest aspect atrage o imagine unilaterală a relaţiei dintre bărbaţi şi femei. Asuprirea femeii de către bărbat este evidentă pentru toată perioada acoperită de istoria voastră scrisă. Dar duşmănia şi ura pe care bărbaţii au afişat-o ( şi o mai afişează) împotriva femeilor nu a apărut fără motiv. În plus faţă de tradiţiile culturale şi obiceiurile care îi influenţează, există şi răni emoţionale profunde în sufletul colectiv masculin care provin dintr-o epocă mult mai veche. Fără a intra în detalii despre această eră, aş vrea să vă invit să simţiţi pentru voi înşivă dacă este posibil să fi experimentat asta. Pentru femei întrebarea este : vă puteţi imagina că odată aţi exercitat putere asupra bărbaţilor şi că aţi încercat cu succes să le controlaţi energia ? Iar pentru bărbaţi întrebarea este : vă puteţi imagina că acest lucru a avut loc pe scară largă şi că voi aţi fost ”sexul mai slab” ? Poate că veţi primi unele imagini sau fantezii întrebând acest lucru în interiorul vostru. Lăsaţi-vă intuiţia să vă arate şi priviţi emoţiile care ies la suprafaţă. Ar putea fi surprinzător. În interiorul sufletului colectiv masculin, ura şi resentimentele au apărut din cauza acestei istorii străvechi. Aceasta s-a manifestat prin opresiunea energiei feminine în zona politicului dar şi în zona religiei, în mod particular prin biserică. Ideea că sexualitatea este un păcat sau în cel mai bun caz un rău necesar este o linie de gândire masculină care a fost influenţată de ura şi ranchiuna rezultată din represiunile sexualităţii masculine într-o altă eră. Sexualitatea masculină a fost în acel timp considerată a fi un instrument de procreere fără a respecta partea sentimentală a bărbatului şi legăturile emoţionale dintre tată şi copilul său. Adeseori copilul era crescut de către mamă fiind separat de tată şi nu prea se acorda atenţie la ceea ce tatăl ar fi crezut sau ar fi vrut. Valorile importante au fost transmise prin imaginea mamei şi inferioritatea bărbatului a fost una dintre acestea. Bărbatul era mai degrabă un animal de povară decât un partener egal. Nu numai că biserica este un bastion al frustratei energii masculine, dar şi lumea ştiinţifică tratează cu ostilitate energia feminină. Deşi ştiinţa şi religia sunt în multe duşmani naturali, ele sunt unite în rezistenţa lor faţă de intuitivul, curgătorul aspect al energiei feminine. Dogmele bisericeşti sunt rigide şi sufocante dar metodele ştiinţifice sunt tot atât de limitative dar într-o altă manieră. În timp ce impulsul din spatele ştiinţei moderne era edificator şi inovator (în dorinţa de a detrona falsa autoritate), el a fost blocat într-un tip limitat de gândire raţională care nu trebuia să permită energiei feminine să participe. Gândirea ştiinţifică este analitică şi logică dar ea nu se deschide suficient imaginaţiei şi surselor extrasenzoriale ( intuitive ) de observare. Aversiunea pe care mulţi savanţi o au faţă de ”paranormal” ca şi, dealtfel, pentru orice ce nu poate fi explicat prin raţionamente raţionale este de asemenea parţial datorată memoriei sufletului despre durerea şi umilinţa care datează din perioada când puterile psihice au fost abuzate de către femei şi au fost folosite împotriva lor ca instrumente de manipulare. Vorbesc despre această istorie veche deoarece aş vrea să fie clar că în această ”bătălie dintre sexe” în cele din urmă nu sunt nici atacatori şi victime, nici băieţi buni şi băieţi răi deoarece voi toţi aţi fost amândouă. A fost o bătălie între energia feminină şi energia masculină în care aceste energii au devenit opozante, deşi ele la origine au fost complementare una celeilalte. În aceste zile şi timpuri, atăt bărbaţii cât şi femeile sunt invitaţi să-şi unească din nou forţele şi să redescopere bucuria şi onoarea dansului original al femininului şi masculinului. În esenţă energia feminină conduce şi inspiră în timp ce energia masculină serveşte şi protejează. Energia feminină este inspiraţia din spatele oricărei creaţii; energia masculină este aspectul care are grijă de manifestarea în formă şi acţiune. Amândouă energiile lucrează prin fiecare om, prin fiecare individ , indiferent dacă este bărbat sau femeie . Faptul că sunteţi bărbat sau femeie nu este cu adevărat relevant, ceea ce contează cu adevărat este echilibrul şi relaţia dintre cele două energii în interiorul vostru. Blocaje în sexualitatea feminină Voi vorbi acum despre blocajele energiei în zona sexualităţii cu aplicaţii specifice femeilor sau bărbaţilor. La femei este zona primei şi celei de-a doua chakre ( coccis şi ombilic) care este cea mai afectată şi mai dureroasă ca rezultat al opresiunii sexuale şi violenţei de-a lungul secolelor. Cu totul câteva milioane de femei au fost încadrate în roluri servile în aproape toate sectoarele societăţii şi aceasta s-a întâmplat în multe locuri pe pământ. În ceea ce priveşte sexualitatea, această inegalitate s-a manifestat ca viol, atac şi umilinţă pe scară largă. Ca un rezultat al suferinţelor acestor femei, sufletul colectiv feminin într-adevăr a suferit incredibil. Acolo sunt răni emoţionale profunde care au nevoie de timp, iubire şi cea mai mare grijă pentru a se vindeca. Adeseori impulsul pentru uniunea sexuală este simţit de către femeie ca un dor al inimii sau ca un sentiment spiritual. Dar când ajunge intim fizic ea poate simţi că nu-şi poate exprima liber energia sexuală datorită energiilor blocate în prima şi cea de-a doua chakră. În aceşti centri energetici se află (sufletul) memoriile sexualităţii care a fost cândva forţată sau umilită. Aceste experienţe au fost atât de dureroase încât femeia şi-a retras energia, muşchii instinctiv se contractă sau corpul emoţional automat semnalizează rezistenţă. Celulele fizice sunt conştiente de traumă şi nu răspund atât de uşor invitaţiei la dans. Ele vor să se închidă şi să creeze o barieră care să vă protejeze de şi mai multă agresiune. Această acţiune este extrem de uşor de înţeles şi ar trebui să fie tratată întotdeauna în modul cel mai respectuos cu putinţă. Folosind orice tip de forţare pentru a îndepărta rezistenţa este într-un fel o nouă violare a centrului rănit. Atunci când aveţi aceste emoţii ca femeie, este foarte important să deveniţi pe deplin conştientă de ele; acolo poate fi furie, rezistenţă sau frică cu privire la intimitatea fizică. Şi toate aceste emoţii sunt adeseori mai vechi decât relaţia în care vă aflaţi, mai vechi chiar decât această viaţă. Pot fi traume foarte vechi în aceste chakre inferioare care au cauzat cicatrici emoţionale profunde. În mod special aş vrea să sfătuiesc femeile care recunosc această durere să intre în legătură cu acele vieţi în care ele au avut rolul de atacator/agresor (în opoziţie cu victima). Sau dacă vi se pare că este greu să vă accesaţi vieţi anterioare, intraţi în legătură cu ”energia femeii agresive sau puternice” din voi. Aceasta poate suna foarte ciudat dar motivul este următorul. Când aţi fost victima unei violenţe sexuale aceasta a cauzat multă mânie în câmpul vostru energetic. Acolo poate fi mânie din câteva vieţi. Această mânie vă blochează şi vă ţine prizonierele unui sentiment de neputinţă şi victimizare. Pentru a elibera mânia aveţi nevoie de înţelegere. Aveţi nevoie să înţelegeţi de ce şi pentru ce ; aveţi nevoie să vedeţi imaginea de ansamblu. Când vă puteţi imagina pe voi înşivă ca femeia puternică care poate fi nemiloasă şi crudă cu bărbaţii şi simţiţi în interiorul vostru că şi aceasta este o parte a voastră, atunci mânia poate fi dizolvată. Poate apărea o înţelegere mult mai profundă, o cunoaştere interioară că voi sunteţi parte a unei poveşti karmice mult mai mari în care aţi jucat ambele roluri : şi cele ale agresorului şi cele ale victimei. Este aproape imposibil să vă eliberaţi emoţiile de durere, neputinţă şi victimizare fără a privi şi cealaltă parte a voastră, ”partea întunecată”. Nu este absolut necesar să mergeţi în vieţile voastre trecute pentru a recunoaşte aceste părţi întunecate din voi. Puteţi deveni mai conştienţi de ele privindu-vă pe voi înşivă în viaţa de zi cu zi. Cînd simţiţi această energie (voinţa de a exercita putere sau de a-i răni pe alţii) voi puteţi simţi că nu sunteţi numai victima neajutorată a unor circumstanţe exterioare. Este o legătură karmică între atacator şi victimă; amândouă rolurile reflectă aspecte ale voastre înşivă. Cu cât mai repede vă cunoaşteţi şi vă acceptaţi partea voastră întunecată, vă puteţi privi propriile voastre răni interioare în moduri diferite şi puteţi începe să iertaţi. Când este înţelegere, mânia poate fi dizolvată şi voi puteţi intra în legătură cu straturi mai joase ale emoţiilor : tristeţea, amărăciunea, durerea aflată pe mai multe nivele, chiar şi în corp. Este foarte important pentru femei să recunoască aspectul agresorului în ele însele şi să lucreze cu el. Când există ură şi ranchiună în voi în ceea ce priveşte sexualitatea, realizaţi că, cu cât simţiţi mai multă ură şi mânie, cu atât mai mult vă identificaţi cu rolul victimei şi cu atât mai mult vă refuzaţi vouă înşivă libertatea. Încercaţi să simţiţi în interiorul vostru că în arena sexualităţii s-a jucat un joc karmic în care voi aţi jucat ambele roluri, băiatul rău tot atât cât şi băiatul bun. De acolo voi puteţi intra în spaţiul iertării - iertându-vă pe voi înşivă şi pe toţi ceilalţi. Lucrurile se întâmplă cu un anumit motiv. Actele de violenţă şi de represiune pot părea lipsite de sens, dar întotdeauna există o poveste în spatele lor. Şi întotdeauna când este implicată şi violenţa sexuală ea lasă impresii profunde în toate cele patru nivele ale fiinţei umane. Blocaje în sexualitatea masculină În ceea ce priveşte experienţa masculinului în sexualitate, blocajele care apar sunt cel mai adesea sunt la nivelul inimii şi al capului. La aceste nivele poate fi o frică de capitulare, o frică de o profundă intimitate emoţională. De cele mai multe ori aceste frici îşi au rădăcinile mult mai departe în timp decât vă puteţi aminti. Ele au legătură cu perioada în care femeile i-au dominat pe bărbaţi. Aceasta a făcut jocul atracţiei sexuale, care la început a fos inocent şi spontan, periculos. Bărbaţii au învăţat că este periculos să-şi arate deschis emoţiile şi să-şi deschidă inima faţă de partenera lor. În interiorul bărbaţilor sunt adânc înrădăcinate frici cu privire la renunţarea la partea lor sentimentală, şi aceste frici nu este obligatoriu să se manifeste la nivel fizic. Ei pot participa fizic la actul sexual în timp ce-şi păstrează sentimentele separat. Deci bărbatul poate fi sexual prezent la nivel fizic în timp ce partea lui sentimentală este (parţial) absentă. Emoţiile sale sunt blocate mai departe din cauza fricii sale de a se deschide şi a deveni vulnerabil din nou la respingere. Sunt amintiri vechi ale sufletului despre a fi abandonat şi zguduit emoţional. Răbdare şi iubire În general blocajele energetice sunt oarecum diferite la bărbaţi faţă de femei. Prin urmare este foarte important să comunicaţi deschis unul cu celălat despre ceea ce simţiţi şi ce senzaţii aveţi atunci când sunteţi împreună. Când aveţi cu adevărat încredere în partenerul vostru puteţi investiga fără ruşine unde se blochează energia voastră sexuală atunci când sunteţi intimi. Puteţi face asta devenind pur şi simplu conştienţi, când apare un flux de excitaţie şi intimitate între voi, în ce măsură vă permiteţi vouă înşivă să-l simţiţi şi să-l exprimaţi. Vedeţi dacă vă simţiţi blocaţi sau simţiţi blocaje în orice parte a corpului vostru sau în orice parte a emoţiilor şi sentimentelor voastre. Simţiţi o lumină caldă în inima voastră când sunteţi împreună? Simţiţi o deschidere spirituală faţă de celălalt ? Sunteţi pregătiţi să-l întâlniţi pe celălalt în totalitatea sa ?         Sună ciudat dar voi sunteţi speriaţi de intimitatea adevărată. Voi aveţi o dorinţă puternică de a avea o relaţie împlinită. Pe străzi aproape fiecare afiş reflectă idealul unei relaţii emoţionale şi sexuale plăcute. Dar adevărata intimitate vă sperie. Când cineva ajunge foarte aproape de voi şi vă cere să vă scoateţi toate măştile, apar tot felul de inhibiţii de care nici măcar nu eraţi conştienţi. În momentele în care acestea ies la suprafaţă încercaţi să nu vă judecaţi pentru ele. Dimpotrivă, priviţi-le ca pe o oportunitate de a investiga aceste inhibiţii şi blocaje din interiorul vostru. Nimeni nu este lipsit de ele. Aproape toţi oamenii au blocaje care-i împiedică să experimenteze sexualitatea în plinătatea sensului în care v-am descris-o la început. De aceea vreau să vă rog pe voi toţi să priviţi fluxul energiei sexuale din interiorul vostru cu o conştiinţă iubitoare – indiferent de faptul că sunteţi singuri sau implicaţi într-o relaţie - şi să trataţi aceste blocaje pe care le găsiţi cu grijă şi respect. Forţa este cel mai rău sfătuitor în această situaţie. Răbdarea şi iubirea sunt vitale. Păstraţi vie dorinţa pentru o experimentare completă şi adevărată a sexualităţii! Nu este nevoie să aruncaţi şi copilul odată cu apa din cadă. Dorinţa este sunet. Drumul către o experimentare completă şi plină de bucurie a sexualităţii poate fi lung şi întortocheat. Dar de-a lungul drumului  va creşte iubirea şi compasiunea voastră pentru voi înşivă şi de asemenea pentru ceilalţi , iar acest lucru este deosebit de valoros în lumea voastră umană. Voi vindecaţi o străveche istorie a bătăliei dintre femei şi bărbaţi. Energiile masculine şi feminine vor să se unească din nou într-un dans al bucuriei şi al creativităţii. Orice contribuţie a voastră la această unire la nivel individual are o influenţă pozitivă în sufletul colectiv al bărbaţilor şi al femeilor. Iubirea voastră de sine face ca energiile răbdării şi iubirii să fie disponibile şi pentru ceilalţi. © Pamela Kribbe www.jeshua.net

Cele mai mari aberatii

Cele mai mari aberatii-Neale Donald Walsch

Iată cele mai mari aberatii ale voastre când e vorba despre Dumnezeu:

1. Dumnezeu are nevoie de ceva.

2 Dumnezeu poate să nu reuşească sã obţină lucrul de care are nevoie.

3. Dumnezeu v-a separat de Dumnezeu, pentru că nu I-aţi dat lui Dumnezeu lucrul de care avea nevoie.

4. Dumnezeu incă mai are atât de mult nevoie de ceva,încât acum Dumnezeu vă cere vouă, din poziţia voastră separată să aduceţi acel ceva.

5. Dumnezeu o sã vã distrugã, dacã nu-I indepliniti cerinţele.

Aceste aberaţii despre Dumnezeu sunt destul de distructive insã ele au un efect coplesitor asupra omenilor atunci când sunt combinate cu aberaţiile despre viata pe care le-au creat.Multe fiinte omenesti - de fapt, cele mai multe-cred ca...

1. Fiinţele omeneşti sunt separate unele de altele.

2 Nu existã destul din ceea ce le trebuie fiinţelor omeneşti pentru a fi fericite.

3. Pentru a obţine lucrul din care nu este destul fiinţele omeneşti trebuie să concureze unele cu altele.

4. Unele fiinţe omenesti sunt mai bune decât altele.

5 Pentru fiinţele omeneşti este potrivit  să rezolve diferenţele grave create de toate celelalte aberatii ucigându-se unele pe altele.

Aberatiile cele mai mari ale omenirii despre Dumnezeu şi despre viaţă compun o Iitanie mortala a erorii;care a

creat-şi continuă sã creeze chiar acum - o lume de mãnie profundă violenta brutală, pierdere teribilă supărare nesfârşitã şi teroare continuă.Crezi cã eşti terorizat de alţi oameni - dar, de fapt, eşti terorizat de propriile tale credinte.

    Dumnezeul de maine-Neale Donald Walsch 

Maestrul interior si jocul aspectelor

Realitate şi Cine este Maestrul Interior?                                                                                

Răspunsul, ca de multe ori în experienţele de conştiinţă extinsă, este paradoxal. Maestrul Interior este un nivel al Fiinţei noastre atât de larg, atât de cuprinzător, încât cuprinde toate aspectele noastre, dar nu se identifică cu nici unul. Într-un anume sens, el este Nimeni, pentru a putea fi Totul. Maestrul Interior este Sufletul, este Sinele sau, l-aţi putea numi, aşa cum a făcut-o omenirea un timp foarte îndelungat, Dumnezeu. Este acea instanţă lăuntrică despre care nu se poate spune nimic, pentru că orice ar fi spus, ar fi prea puţin, este Cel al cărui Nume nu poate fi rostit, nu pentru că ar fi prea sacru, ci pentru că orice nume este o limitare, iar El nu cunoaşte limitările. Maestrul Interior suntem noi înşine, în starea cea mai largă de conştiinţă, este Creatorul tuturor nivelurilor de experienţă, al tuturor jocurilor interioare pe care le jucăm, în toate dimensiunile. Este Tot ceea ce suntem, dincolo de orice definiţie şi de orice conceptualizare de care ar putea fi capabilă mintea aspectului uman. Maestrul Interior suntem noi înşine atunci  când experimentăm starea de Prezenţă.

Realitate şi Adevăr

Cine suntem noi atunci când Maestrul Interior este absent? Atunci când suntem în starea ordinară de conştiinţă, aceea pe care o practicăm de atât de mult timp? Ei bine, probabil că cea mai simplă formulare ar fi aceasta: suntem aspecte ale fiinţei noastre integrale. Suntem identificaţi complet cu aşchii din marele întreg. Jucăm roluri şi aceste roluri se reflectă în textura realităţii pe care o experimentăm. Ceea ce experimentăm este perfect real, dar este o realitate parţială, limitată, pe un singur nivel. În timpul în care suntem complet identificaţi cu aceste realităţi uităm anvergura formidabilei fiinţe spirituale care suntem în Adevăr. Iar această amnezie afectează experienţa noastră. Pierdem o parte substanţială din sensibilitatea noastră, din percepţiile noastre, din intuiţiile noastre, din acea cunoaştere intrinsecă a Fiinţei integrale şi, mai ales, pierdem echilibrul natural care este un atribut al acesteia. Stările parţiale de conştiinţă ar putea fi numite “stări ale dezechilibrului” de toate felurile, fizic, energetic, emoţional şi mental şi spiritual. Experimentăm deci anumite paliere ale propriei noastre fiinţe, anumite niveluri de realitate şi, întotdeauna aceste experienţe conduc în prima fază la o stare de dezechilibru interior.
Este aceasta o experienţă negativă? Este aceasta o soartă, un destin nefericit al îngerilor care se încarnează, de a fi condamnaţi la dezechilibru? Este această condamnare urmarea unei vinovăţii primordiale care atârnă greu deasupra umanităţii?
Explorarea propriei Creaţii

Nici vorbă. Nu am fost condamnaţi la dezechilibru şi nu există nici o vină primordială. Adevărul este mult mai spectaculos decât acest amărât scenariu demn de liniara minte omenescă aflată în căutarea unor explicaţii cauză-efect. Adevărul este superb. Nu numai că nimeni nu ne-a condamnat la această experienţă a încarnării şi a jocului aspectelor, dar noi suntem aceia care ne-am asumat intrarea într-o asemenea experienţă extraordinară. Fiinţa noastră supremă, acel faimos Sine, acel faimos Eu Sunt, acel faimos dumnezeu interior pe care îl mai numim şi Suflet, este cel care a ales să intre în acest uluitor proces ce presupune amnezia spirituală şi experimentarea adâncă a propriilor aspecte. El a ales cândva să se arunce, cu un curaj nebun, în această experienţă despre care nu ştia când sau cum avea să se sfârşească. El a ales să experimenteze cele mai dense niveluri ale propriei sale fiinţe, să se indentifice cu cele mai “întunecoase” cotloane, cu cel mai necunoscute adâncuri ale propriei sale conştiinţe şi ale propriei sale creaţii.
De ce ar face acest lucru o fiinţă “de lumină”? De ce ar coborâ un înger în adâncurile “tenebrelor” cu densitatea cea mai mare? Cu ale cuvinte, de ce ar alege o fiinţă diafană şi rarefiată o experienţă a încarnării ca om, într-un trup făcut din “pământ” şi din “piatră”, prin venele căruia să curgă sânge, precum râurile curg în venele acestei planete alese? Pare absurd…. din punctul de vedere al unui uman ne-trezit la adevărata a conştiinţă. Din punctul de vedere al unui uman care, pur şi simplu, neagă starea încarnată în căutarea sa “spirituală”.
Perspectiva Sufletului care a ales experienţa încarnării, a Sinelui, este total diferită de aceea a umanului. Umanul nu este decât un aspect, o aşchie a Sufletului. El încearcă să “înţeleagă” în cheia logică liniară motivaţiile Sufletului. Dar acestea nu ar încăpea niciodată în logica umană deoarece există pe un alt nivel, mult mai vast. Ceea ce din perspectivă umană pare o condamnare absurdă şi nedreaptă, sau urmarea unei vinovăţii inimaginabile, de la nivelul Sinelui integral este o experienţă magistrală, căci permite acestuia să trăiască la niveluri de o profunzime enormă propriile sale aspecte. Sinele cunoaşte perfect faptul că în Adevăr, el se scufundă în experimentarea unor niveluri care fac parte din el însuşi, care sunt propria sa Creaţie. El cunoaşte faptul că jocul încarnării este un joc interior, care se petrece în propria sa Conştiinţă şi singurul mod în care se poate explora pe Sine, în toate aspectele sale, este acela de a le trăi în mod direct, ca şi cum aceea ar fi singura realitate posibilă.
Coborârea în densitate sau încarnarea
Şi astfel, într-o bună “zi”, Creatorul puternic şi rafinat care Sunt decide să se cunoască pe Sine. Cine sunt cu adevărat, cât de vast, cât de adânc, cât de nesfârşite sunt meandrele propriei mele Creaţii? Singura cale de a afla este aceea de a deveni una cu cu aceste meandre. Cu cele mai dense, cele mai puţin explorate teritorii ale propriei mele fiinţe. Care sunt acestea? Cele mai “materiale”, desigur, cele în care “lumina” pare să fi dispărut cu desâvârşire. Întunericul. Materia. Pământul. Spaţii care par complet de nelocuit pentru o fiinţă inefabilă. Greutatea, limitarea în mişcare, limitarea în creaţie par inacceptabile pentru o fiinţă a cărei natură este inefabilă şi sensibilă. Dar tocmai aceasta este provocarea. Conştiinţa faptului că aceste teritorii, aceste tărâmuri dense fac parte din propria Creaţie, că sunt limitele cunoscute a tot ceea ce există, tocmai aceasta este provocarea pentru o asemenea fiinţă. Este, la nivelul Sufletului, o explorare de Sine. O coborâre în tenebrele Spiritului.

Dincolo de minte

Cele mai curajoase asemenea fiinţe, pe care le numim, într-un fel cam prozaic şi desuet “Îngeri”, care au vocaţie de explorator, se aruncă astfel în experienţa încarnării ca om, pentru prima dată în lunga lor istorie care este una cu istoria Creaţiei. Aşa a început povestea acestei rase splendide pe care o numim Umanitate. Rasa îngerilor care au curajul încarnării. Odată cu prima încarnare, Îngerul sau cum vreţi să-l numiţi, se pomeneşte aruncat într-un fel de carusel al experienţelor cărora nu le mai poate scăpa uşor. Este o stare de identificare completă cu aspectele umane, dense ale Fiinţei. Suntem identificaţi complet cu corpul nostru, apoi cu diferitele noastre roluri în care ne turnăm energia creaţiei şi credem că suntem fiecare dintre aceste roluri. Nu mai ştim cine suntem cu adevărat, dar ne identificăm în mod succesiv cu o întreagă scală de experienţe. În ultimă instanţă devenim una cu emoţiile noastre şi cu gândurile noastre, şi, pe treptele cele mai rafinate ale experienţei umane, ne identificăm cu concepte, cu sisteme de gândire, cu idei, cu doctrine de orice fel, produsele ultime ale minţii. Parcurgem un drum imens în încarnare, pesărat cu iluzii din ce în ce mai rafinate, până când, într-o bună zi, ajungem la limitele acestei realităţi administrate de minte. Mintea nu este decât un aspect, un instrument fabulos destinat supravieţuirii fizice, capabil de evoluţie şi de auto-reflectare. Dar vine momentul acesta în care, Îngerul aflat în experienţa încarnării şi identificat complet cu aceste realităţi administrate de minte, ajunge singur la limitele butaforiei. Mintea îşi descoperă propriile graniţe şi înţelege faptul că dincolo trebuie să mai fie ceva care îi scapă. Este cazul celor mai luminate minţi omeneşti care ating pragul transcendenţei. Dincolo de minte.

Karma
Este un proces care durează mii de vieţi. Deobicei. Căci există şi fiinţe care au străpuns mai repede vălul iluziei. Mulţi cred că atunci când se sfârşeşte o experienţă ca uman, mergem într-o lume în care toate informaţiile şi tot eea ce vrem să ştim devine disponibil. Adevărul este că nu devenim mai înţelepţi odată cu traversarea pragului între o viaţă şi alta, căci acea parte din noi care se transformă păstrează identificările cu care a venit din toate vieţile precedente. Aceasta este celebra karma. Credinţa că suntem ceva anume, că suntem dintr-un neam anume, că aparţinem unei linii sau alteia, că suntem legaţi prin relaţii de orice fel de alte fiinţe asemenea nouă cu care am împărtăşit experienţa încarnării. Dar nu este decât un al văl al iluziei. Noi înşine decidem de ce anume suntem ataşaţi, ce anume experienţe trebuie să aibă vreo urmare, dacă suntem “vinovaţi” sau nu faţă de o altă fiinţă şi dacă avem ceva de plătit. Această credinţă ne urmăreşte dincolo de pragurile transformării pe care o numim moarte, şi atâta vreme cât ne identificăm cu vreunul dintre aspectele noastre, suntem în roata karmică. Ieşirea din această roată karmică survine numai atunci când, în sfârşit, trăim revelaţia că esenţa noastră nu este supusă nici unei condiţionări, că nu avem nimic de plătit sau reglat, că totul nu este decât o experienţă în adâncurile conştiinţei noastre. Este descoperirea că dansului nesfârşit al identităţilor parţiale pe care ni le asumăm cu toţii, descoperirea jocului cosmic al Fiinţei. Această descoperire nu poate veni niciodată din minte. O revelaţie este o experienţă, nu ceva ce poate fi descoperit logic.

Ascensiunea

După un parcurs al iluziei, cale de mai multe sau mai puţine vieţi încarnate, Îngerul începe să aibă intuiţia a ceea ce este cu adevărat. Începe să trăiască, în stare încarnată, experienţe ale Sufletului. Cu alte cuvinte, realităţile mai înalte ale propriei sale Fiinţe, care timp de mii de vieţi au fost scufundate în uitare, încep să-şi facă loc în realitatea umană. În corp. Începe să apară conştienţa asupra unităţii tuturor realităţilor parţiale, înclusiv asupra celei corporale, energetice, emoţionale şi mentale, care fac parte dintr-un singur Adevăr. Cel al Sinelui, al Sufletului. Este momentul marii împăcări cu sine, momentul în care Îngerul începe să-şi amintească cine este cu adevărat. Rasa umană ajunge la transformare, căci îşi descoperă esenţa divină. Ceea ce am crezut că este undeva, acolo, departe, ceea ce am numit dumnezeu sau Sufletul sau oricum altcumva şi am crezut că este o realitate îndepărtată, se dovedeşte a fi aici, acum, prezentă în orice moment. Orbirea dispare, amnezia devine translucidă, memoria acelei părţi din noi pe care am crezut-o străină se resuscită şi încetul cu încetul redobândim conştienţa Îngerului. Numai că nu suntem morţi, nu suntem în rai, nu suntem pe altă lume, nu suntem în ceruri, ci aici, pe pământ, în starea încarnată. Această trăire a fost numită Iluminare sau Ascensiune, iar aceia care au trăit-o au fost marii Maeştrii spirituali ai umanităţii, marii învăţători ai tuturor timpurilor şi ai tuturor tradiţiilor spirituale ale planetei.
Personal, sunt prudent cu termenul de Iluminare, căci exclude cumva tocmai starea încarnată care a fost şi este scopul acestei experienţe extraordinare a îngerilor umani. Mulţi continuă să creadă că această iluminare implică o ieşire din densitate, din “întunericul” încarnării, în vreme ce de fapt este vorba despre o integrare a celor două lumi, o redobândire a conştienţei unităţii Creaţiei. De aceea prefer termenul de “reunificare” sau de trăire a stării de integritate a Fiinţei.
Ei şi? Ce a câştigat Îngerul din această experienţă a scufundării în starea de identificare cu materia? De ce a fost nevoie de asta?

Expansiunea Creaţiei. Prin noi

Nu, nu a fost nevoie. Şi nici nu au făcut această experienţă decât un număr foarte, foarte mic din miriadele de fiinţe inefabile care alcătuiesc Creaţia. Dar aceia care au făcut-o s-au transformat în altceva. Rasa Umană, sau, dacă vreţi, a Îngerilor Umani au schimbat pentru totdeauna întreaga Creaţie. Conştienţa Îngerului, a Fiinţei, a coborât în cele mai profunde adâncimi ale sale şi astfel a condus la expansiunea a tot ceea ce există. Din această perspectivă, Umanitatea este, cu adevărat, vârful de expansiune al Creaţiei.
Cine este aşadar acela pe care-l numim noi, cei care suntem în Călătoria Inimii, Maestrul Interior?
Creatorul conştient
Este acel aspect divin al Conştiinţei noastre care, încetul cu încetul, îşi face loc în experienţa umană. Maestrul Interior este conexiunea noastră cu acea cunoaştere infinită şi intrinsecă a tot ce există. Este sursa oricărei intuiţii, a oricărei creaţii şu creativităţi care se manifestă în viaţa umană, este sursa oricărei inspiraţii şi a curajului de a fi noi înşine. Este sursa încrederii şi a acceptării. Şi mai ales este Acela care are puterea de a crea în mod conştient realitate. În punctul în care suntem conectaţi cu Maestrul Interior, devenim Maestrul Interior, căci experimentăm acel nivel de conştiinţă al unităţii a tot ceea ce suntem. Este starea lui Eu Sunt, starea de Prezenţă completă, trăirea completitudinii Fiinţei.

Starea de Prezenţă

Singura cale către trăirea Maestrului Interior este Prezenţa. A fi în Prezenţă înseamnă a fi conştient de toate aspectele şi de toate dimensiunile propriei fiinţe, simultan. Înseamnă a simţi totul, a lăsa totul să treacă prin sine şi a nu reţine nimic. Şi mai ales, a nu judeca nimic. A nu despărţi nimic în perechi de contrarii. A percepe unitatea fundamentală a tot ceea ce există. Mai înseamnă a accepta totul şi a avea percepţia diferitelor aspecte ale Adevărului ca fiind ceea ce sunt: aspecte parţiale ale Întregului. Înseamnă a nu fi indentificat cu diferitele roluri pe care un înger uman este atât de obişnuit să le joace. realitatea are darul de a ne atinge întodeauna, în cele mai sensibile zone, are darul de a ne arunca exact în rolurile noastre cele mai “dragi”. Cu cât rolurile noastre sunt mai rafinate, mai subtile, cu atât perceperea Adevărului este mai dificilă. De pildă atunci când ne identificăm cu aspectul ” intelectualului”, “vindecătorului”, cu cel al”căutătorului spiritual” sau al “celui care aduce lumina ăn această lume întunecată”, perceperea Adevărului este foarte dificilă. “Binele” este o capcană foarte rafinată, căci implică dihotomia bine-rău (sau “întuneric-lumină” sau “materie-spirit” etc) ca bază de articulare a realităţii şi astfel exclude unitatea completă a acesteia. Cel aflat în această identificare trăieşte o realitate care are ca premiză jocul dinamic al contrariilor. Este o realitate a aspectelor şi a rolurilor în care Maestrul Interior nu poate să încapă.

Transcenderea durerii

Maestrul Interior percepe Adevărul şi pentru el realităţile duale nu sunt decât realităţi parţiale, ale unor aspecte ale Fiinţei şi nu ale Fiinţei Integrale. Maestrul Interior nu se teme de experimentarea durerii, fie ea fizice, emoţionale sau de alt tip, căci ştie faptul că, până la un punct, durerea este inerentă stării de încarnare. Dar refuză suferinţa, care este o prelungire mentală a durerii prin gândirea “despre” o anumită situaţie. Realitatea aspectelor are talentul de a ne atrage atenţia asupra identificărilor noastre cu diferitele noastre roluri. Tensiunea, adică durerea, de orice tip ar fi, este semnul unei identificări cu un aspect. Şi deci un instrument excepţional al evoluţiei interioare. Ce facem deci atunci când apare durerea? Ce facem atunci când apare un disconfort al trăirii?
De-obicei îl negăm şi încercăm să scăpăm de el. Dacă este o tensiune care apare într-o relaţie cu cineva, mai întâi aruncăm vina pe celălalt: el este acela care ne face să suferim. Ha! Iluzie! Niciodată celălalt nu este cel care ne provoacă durerea. El doar joacă un rol cu care este identificat, iar acest lucru presează în mod dureros propria noastră identificare. Ceea ce ne doare este propria noastră identificare cu rolul respectiv. Aspectele noastre pot fi “atacate” de celălalt, niciodată Maestrul Interior. Durerea este deci a spectelor, nu a Maestrului. Maestrul transcende identificarea cu aspectele parţiale, le include în Sine fără să le nege, le acceptă fără să le judece ca pe o parte a experienţei asumate.

Vindecarea

Orice vindecare are legătură cu trecutul şi cu identificarea cu aspectele noastre. Trecutul cuprinde poveştile pe care le spunem şi le credem despre noi înşine. Sunt poveştile aspectelor. Orice poveste despre noi înşine este parţială şi nu reflectă Adevărul întreg. Da, am fost copilul nefericit, soţul, iubitul, etc, în viaţa aceasta sau în oricare alta (poveste), dar în acelaşi timp eram cu mult mai mult decât atât. În acelaşi timp eram şi Fiiţa integrală, eram şi Maestrul conştient de faptul că trăieşte un joc al iluziei (Adevărul). Doar că nu îmi aminteam acest lucru şi astfel povestea pe care mi-o spuneam despre mine era singura mea realitate pe care o trăiam din plin.
Momentul vindecării este momentul trăirii complete a Adevărului. Momentul transcenderii tuturor poveştilor pe care ni le spunem despre noi înşine. Nu este vorba despre a nega aceste realităţi pe care le-am trăit ca fiind adevărate, ci despre a recunoaşte faptul că sunt doar parţiale şi a trăi Integralitatea Fiinţei. Este momentul în care, din hăţişurile identificărilor renaşte Maestrul Interior.
Toate bolile fizice, energetice, emoţionale şi psihice îşi au sursa în identificari cu roluri sau mecanisme de gândire şi conceptuale. Adevărata vindecare este întotdeauna spirituală şi presupune dez-identificarea de aceste roluri şi poveşti pe care ni le spunem nouă înşine şi în care credem ca fiind singura realitate. (de citit Richard Moss, Fluturele negru, Mandala Fiinţei şi Vindecarea începe în Interior) Vindecătorul Interior despre care vorbeşte Stan Grof este un alt nume al Maestrului Interior care transcende orice rol, orice aspect, orice identificare. În acest punct, vindecarea integrală este o transformare spirituală. Singura vindecare posibilă, de fapt.

Relaţiile şi rolurile

Poveştile pe care ni le spunem despre noi sunt întotdeauna în conjuncţie cu poveştile celorlalţi, după cum aspectele cu care ne identificăm se sprijină pe aspectele cu care se identifică ceilalţi. Totul este relaţie. Joc rolul fiului şi cineva va juca rolul mamei, după cum altcineva va juca rolul fiului meu. Este un mare spectacol în care Sufletele îşi asumă roluri şi poveşti, uitând cine sunt cu adevărat şi faptul că nu este decât un joc. Multă suferinţă se naşte din aceste identificări. Pe de-o parte căutăm la ceilalţi ceea ce nu ne oferim singuri: iubire, respect etc. Pe de-altă parte îi judecăm pe ceilalţi aşa cum ne judecăm pe noi înşine. Vânăm în ei propriile noastre umbre. Aceasta naşte suferinţa, care este o durere prelungită cu ajutorul minţii. Ne dor nu atât situaţiile, cât gândurile noastre despre situaţii. (de citit Byron Katie, Iubeste ceea ce este) Dez-identificarea de procesele de gândire, descoperirea că noi nu suntem gândurile noastre ci mult mai mult decât atât, conduce la ieşirea din suferinţă.
Întreaga noastră viaţă încarnată este relaţie şi rol. Privită astfel, relaţionarea devine un instrument fabulos de evoluţie, căci ceilalţi nu fac decât să reflecte înapoi propriile noastre identificări şi mecanisme. Conştientizarea acestora şi alegerea conştientă a propriei realităţi este un act care face posibilă trecerea de la trăirea aspectelor la trăirea stării de conştiinţă a Maestrului Interior. Descoperim ceea ce voia să spună Isus cu “să nu judeci”. A judeca aspectele celorlalţi înseamnă a judeca propriile tale identificări. A-i condamna este echivalent cu condamnarea de sine. Privirea Maestrului Interior este o privire de la nivelul Sufletului, care percepe jocul aspectelor şi ştie faptul cădincolo de aceste realităţi se află Adevărul Sufletului. Maestrul Interior nu numai că nu judecă nici o experienţă a nimănui, dar onorează această experienţă, oricare ar fi ea, recunoscând dreptul oricărui Suflet de a alege orice identificare i-ar fi necesară în evoluţia sa.
Transcenderea nivelurilor de identificare cu aspectele noastre şi trăirea stării Maestrului Interior nu înseamnă că ieşim complet din roluri. Câtă vreme suntem în starea încarnată, rolurile noastre, pe care le jucăm unii faţă de ceilalţi sunt inerente. Maestrul Interior nu uită nici o clipă însă de natura sa trascendentă, aflată dincolo de orice rol. El joacă rolul, dar nu se identifică cu acesta. Aceasta îl face conştient de rolurile celorlalţi, care devin transparenţi în faţa privirii sale.
Un fel de Epilog
Trăirea stării Maestrului este o chestiune interioară. Înseamnă întoarcerea privirii din exterior, către înlăuntru. Înseamnă a nu mai căuta repere şi confirmări în afară, ci a avea încredere absolută în Sine. Mai înseamnă Prezenţă absolută şi conştieţă a tuturor stărilor interioare şi a tuturor nivelurilor Fiinţei. Înseamnă a simţi permanent nivelurile fizic, energetic, emoţional şi mental, fără a te identifica cu nici unul din acestea. Înseamnă a simţi nivelurile rarefiate ale fiinţei, numite generic “spirituale”, fără a părăsi realităţile parţiale ale fiinţei omeneşti enumerate mai sus. Maestrul nu pleacă din corpul, energia, emoţia, gândirea sa, nici un moment, pentru a accesa aceste niveluri spirituale, ci dimpotrivă, le aduce pe acestea în Punctul său de Prezenţă care ajunge să fie un punct de convergenţă a tuturor dimensiunilor. Metafizica Maestrului înclude în mod intrinsec dimensiunea sa umană,căci altfel, Adevărul său nu ar fi complet. Maestrul Interior este deci o fiinţă umană care a devenit conştientă de propria sa divinitate, care a ajuns să încorporeze în dimensiunea sa încarnată conştienţa Fiinţei sale complete.
Horia Turcanu    http://www.calatoriainimii.net/

          

Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii......

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

...este in regula sa fii intr-un moment de lupta. Lupta este un indicator al cresterii.

Chiar si cele mai evoluate fiinte se gasesc, din cand in cand, in momente de lupta. De fapt, lupta este un semm sigur al  expansiunii lor; este indicatorul lor de progres real si semnificativ.

Cel care nu se lupta deloc este cel care nu creste. Asadar, daca acum te lupti, ia acest lucru ca pe un semn minunat - si celebreaza-ti lupta.
Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

Fereastra ...