Cred sincer ca este cea mai absenta si cea mai importanta calitate a fiintelor umane: capacitatea de a iubi – atat pe sine, cat si intreaga creatie si manifestare. Scriu acest articol de 1 decembrie unde toti si-au amintit ca sunt romani si s-au felicitat intre ei pentru asta. Cand si-au amintit ultima oara oare ca sunt fiinte umane? Ca traim pe o planeta minunata, plina de viata care ne iubeste asa cum suntem si ne-a sustinut si ne sustine inca, desi zilnic o calcam in picioare cu salbaticie? Cand am vazut pe o harta mai mult decat granite? Oameni? Vedem tari, pasapoarte, calatorii, hoteluri si nu vedem oamenii de langa. Ne laudam cu locatiile vazute desi in calatoriile noastre nu am fost niciodata capabili sa luam in brate si sa spunem te iubesc unei alte fiinte umane de alta asa zisa “nationalitate” sau culoare. Si avem tupeul sa vorbim de iubire. Ne santajam in relatii sau ne suportam si ne mintim ca ne iubim. Ne controlam copiii la maxim, ne impunem in fata lor si poate la sfarsitul zilei o sa ii mintim si pe ei ca ii iubim. Sau poate nu. Eu niciodata nu am auzit cat eram copil un te iubesc din partea parintilor. Sunt convinsa ca nu sunt singurul caz. Ne judecam parintii la maxim si dupa ne mintim din nou ca ii iubim. Pana cand?
Iubirea ia nastere cu iubirea de sine. Pentru asta trebuie sa fii constient de cine esti. Aici avem toti o lectie MARE de depasit, si totodata si cel mai mare pacat din Creatie: NE-INCREDEREA in sine. Asta e plantata din copilarie, daca scapam cu incredere in noi nu puteam fi supusi, obedienti si educabili. Binenteles, neincredere transmisa din generatie in generatie, ca si falsa iubire. Nu poti sa te iubesti dar sa nu ai incredere in tine, merg mana in mana. Asa ca uitati-va bine in voi si faceti corectiile necesare – constientizarea e mereu primul pas, apoi o decizie ferma ca voi nu veti mai participa la aceste programe, ca viata voastra nu va arata asa. Totul e constientizare si alegere.
Apoi, dupa ce ati rezolvat in voi acest aspect, o sa va vina mult mai usor sa intelegeti starea de iubire si cum arata exteriorul. Dumnezeu iubeste intreaga Creatie asa cum este, fara sa o judece. Fiecare are experienta lui, exact cea de care acea entitate are nevoie. Cel mai mare ajutor pe care il puteti da cuiva e sa va raspanditi lumina proprie si sa iubiti totul in jur. Totul creste cu si din iubire. Iubirea nu are granite, nu are culoare politica, nu are nationalitate, nu are culoare, nu santajeaza, nu cere, nu judeca, nu are nevoi, nu tine cont de legaturile de familie, nu poseda, nu e materiala. Ce are? Totul. Nu are nevoie de nimic decat sa fie impartasita ca sa poate creste infinit, sa imbogateasca tot ce atinge, sa infloreasca o planeta intreaga. Nu se refera numai la fiintele umane ci se extinde catre toata Creatia, exista in toata Creatia, e valoarea suprema din univers, incepe mereu de la tine si nu are nicio limita. Numai asa ne vom putea recapata UMANITATEA, poezia, muzica, dansul, incantarea, frumusetea, lumina, CONSTIINTA care sunt prezente in fiecare dintre noi, adanc ingropate de falsele valori. Fara valorile FUNDAMENTALE nu reprezentam nimic ca fiinte umane. Mai conteaza ca azi am fost romani? Si asa n-am facut nimic pentru asta. Altii mor in Africa doar pentru ca au avut ghinionul sa se nasca acolo. Oare nu tot fiinte umane sunt? E provocarea maxima sa ajungem acolo, IN IUBIRE, dar si singura care merita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu